Definiția cu ID-ul 965693:
Enciclopedice
CEU subst. 1° „ceh”, 2° oală de fier (DLR). 1. Ceuleț (RI V 225); – L. mold. (Sd VII 61). 2. + -uț: Ceuța și Ceuțea f. (Dm; Ștef); Ceuță (Jiul ard).
Exemple de pronunție a termenului „ceu” (10 clipuri)
Clipul 1 / 10