11 definiții pentru cetaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetáș sm [At: ȘEZ. V, 56 / Pl: ~i / E: ceată + -aș] (Pop) 1 Membru al unei cete. 2 Părtaș. 3 Căpetenie a unui grup de luptători. 4-5 Căpitan (de haiduci). 6-7 Conducător (al unui grup de jucători).

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș.

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș.

CETÁȘ, cetași, s. m. (Învechit) Membru al unei cete; soț, ortac. Adecă toată ceata în de sine Intru o adunare deosăbită Din cetașii săi, cercetînd bine, O persoană s-aleagă cinstită. BUDAI-DELEANU, Ț. 338. Cetași și văiași. PĂSCULESCU, L. P. 10. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător (al unui grup de lucrători, de dansatori etc.) Căpitan Caracatuci, Cetaș mare de haiduci Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-și întorcea. ALECSANDRI, P. P. 59.

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător (al unui grup de lucrători, de dansatori etc.). – Din ceată + suf. -aș.

CETÁȘ ~i m. 1) Membru al unei cete. 2) Căpitan al unei cete de haiduci. /ceată + suf. ~

cetaș m. 1. cel ce face parte dintr’o ceată; 2. odinioară, căpitan de ceată: cetaș mare de haiduci.

cetáș m. (d. ceată saŭ ung. csatás, păzitor de vite noaptea). Care face parte dintr’o ceată de haĭducĭ orĭ de tîlharĭ. Căpitan de ceată. V. bandit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cetáș (înv.) s. m., pl. cetáși

cetáș s. m., pl. cetáși


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cetáș, cetași, s.m. – (pop.) Membru al unei cete (de colindători). – Din ceată (< sl. četa „breaslă”) + suf. - (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

cetáș, -i, s.m. – Membru al unei cete de colindători. – Din ceată (< sl. četa „breaslă”) + -aș.

Intrare: cetaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetaș
  • cetașul
  • cetașu‑
plural
  • cetași
  • cetașii
genitiv-dativ singular
  • cetaș
  • cetașului
plural
  • cetași
  • cetașilor
vocativ singular
  • cetașule
  • cetașe
plural
  • cetașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cetaș

  • 1. învechit Membru al unei cete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ortac soț 2 exemple
    exemple
    • Adecă toată ceata în de sine Întru o adunare deosăbită Din cetașii săi, cercetînd bine, O persoană s-aleagă cinstită. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.
      surse: DLRLC
    • Cetași și vătași. PĂSCULESCU, L. P. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpitan un exemplu
      exemple
      • Căpitan Caracatuci, Cetaș mare de haiduci Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-și întorcea. ALECSANDRI, P. P. 59.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ceată + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09