23 de definiții pentru cerviș

din care

Explicative DEX

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Din tc. çervis.

cerviș sn [At: DA ms / V: cir~, ciri~ / Pl: ~uri / E: tc çerviş] (Înv) 1 Grăsime de vacă topită și păstrată pentru a fi folosită în alimentație. 2 Carne conservată în untură topită.

CERVIȘ, CIR(I)VIȘ (pl. -ișuri) sn. Grăsime de vacă, topită, care se păstrează în bășici pentru bucătărie: își puse o bășică de cerviș în cap (ISP.); ca două burdufe de cirviș (DLVR.) [tc. červiš].

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Din tc. çervis.

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Învechit) Grăsime topită de vacă, păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29. – Variante: ciriviș (DELAVRANCEA, S. 125), cirviș (ISPIRESCU, L. 150) s. n.

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime topită păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Tc. çerviș.

cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.

CIRIVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRIVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRIVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRVIȘ s. n. v. cerviș.

ciriviș sn vz cerviș

cirviș sn vz cerviș

țerviș[1] sn vz cerviș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CIRIVIȘ 👉 CERVIȘ.

CIRVIȘ 👉 CERVIȘ.

cereviș (ciriviș) n. grăsime topită de bou, vacă, bivol (scoasă din oase la zalhana) ce se întrebuințează la bucătărie: își puse o bășică de ciriviș în cap ISP. [Turc. ČERVIȘ, lit. gras].

ciriviș n. V. cereviș.

cirivíș, V. cerviș.

cirvíș, V. cerviș.

țervíș, V. cerviș.

Ortografice DOOM

cerviș (înv.) s. n., pl. cervișuri

cerviș (înv.) s. n., pl. cervișuri

cerviș s. n., pl. cervișuri

Intrare: cerviș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerviș
  • cervișul
  • cervișu‑
plural
  • cervișuri
  • cervișurile
genitiv-dativ singular
  • cerviș
  • cervișului
plural
  • cervișuri
  • cervișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciriviș
  • cirivișul
  • cirivișu‑
plural
  • cirivișuri
  • cirivișurile
genitiv-dativ singular
  • ciriviș
  • cirivișului
plural
  • cirivișuri
  • cirivișurilor
vocativ singular
plural
țerviș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirviș
  • cirvișul
  • cirvișu‑
plural
  • cirvișuri
  • cirvișurile
genitiv-dativ singular
  • cirviș
  • cirvișului
plural
  • cirvișuri
  • cirvișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerviș, cervișurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29. DLRLC
  • 2. Carne conservată în seu topit. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.