2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

*cerúsă f., pl. e (lat. cerussa). Chim. Ghileală, carbonat bazic de plumb. (E alb, veninos și insolubil în apă. Se întrebuințează în pictură supt numele de alb de argint, orĭ de plumb, precum și ca suliman). – Vechĭ ștubecĭ. V. stambă.

țaru sf vz țeruză

țerău sf vz țeruză

țeru sf vz țeruză

țeru sf [At: MOLNAR, D. 385/9 / V: (reg) țir~, țar~, ~u (Pl: țeruji), ~rău~, cer~[1], ceru[2] / Pl: ~ze / E: mg ceruza, lat cerussa] 1 (Îrg) Creion. 2 (Trs; Mar; șîs ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță.

  1. Are definiție proprie. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

țiru sf vz țeruză

Arhaisme și regionalisme

țeruză, țeruze, s.f. (reg.) creion.

țerúză, s.f. v. țăruză („condei”).

țeruză, s.f. – v. țăruză („condei”).

Intrare: cerusă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceru
  • cerusa
plural
  • ceruse
  • cerusele
genitiv-dativ singular
  • ceruse
  • cerusei
plural
  • ceruse
  • ceruselor
vocativ singular
plural
Intrare: țeruză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeru
  • țeruza
plural
  • țeruze
  • țeruzele
genitiv-dativ singular
  • țeruze
  • țeruzei
plural
  • țeruze
  • țeruzelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceru
  • ceruza
plural
genitiv-dativ singular
  • ceruze
  • ceruzei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceru
  • cerusa
plural
  • ceruse
  • cerusele
genitiv-dativ singular
  • ceruse
  • cerusei
plural
  • ceruse
  • ceruselor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaru
  • țaruza
plural
  • țaruze
  • țaruzele
genitiv-dativ singular
  • țaruze
  • țaruzei
plural
  • țaruze
  • țaruzelor
vocativ singular
plural
țerăuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerău
  • țerăuza
plural
  • țerăuze
  • țerăuzele
genitiv-dativ singular
  • țerăuze
  • țerăuzei
plural
  • țerăuze
  • țerăuzelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeru
  • țeruja
plural
  • țeruji
  • țerujile
genitiv-dativ singular
  • țeruji
  • țerujii
plural
  • țeruji
  • țerujilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiru
  • țiruza
plural
  • țiruze
  • țiruzele
genitiv-dativ singular
  • țiruze
  • țiruzei
plural
  • țiruze
  • țiruzelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țeru, țeruzesubstantiv feminin

regional
  • 1. învechit Creion. MDA2
    sinonime: creion
  • 2. (în) sintagmă (Ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.