15 definiții pentru cereală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cereálă sf [At: DA / P: ~re-a~ / Pl: ~le / E: lat cerealis] 1 (Lpl) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb, secară, ghircă, orz, ovăz, orez) cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructe cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară. 2 Plantă care face parte din grupul cerealelor (1).

CEREÁLĂ, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréale.

CEREÁLĂ, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréale.

CEREÁLĂ, cereale, s. f. (Mai ales la pl.) Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grîu, porumb, secară etc.) ale căror fructe, foarte bogate în amidon, servesc (mai ales măcinate) ca hrană omului și animalelor, sau ca materie primă în industria alimentară; grîne, bucate. Cerealele intrate în magaziile statului prin colectări dau putință acestuia să aprovizioneze popidația muncitoare de la orașe și să acționeze împotriva scumpirii prețurilor de către speculanți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697. ◊ Cereale-marfă = cereale destinate schimbului pe piață. Problema ridicării producției agricole și a obținerii unor cantități din ce în ce mai mari de cereale-marfă este în momentul de față o problemă de cea mai mare importanță pentru mersul nostru înainte, spre socialism. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 37. – Pronunțat: -re-a-.

CEREÁLĂ, cereale, s. f. Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.) ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; grâne, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. céréale (lat. lit. cerealis).

CEREÁLĂ s.f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc în alimentarea oamenilor și a animalelor sau în diferite industrii; grâne. [Pron. -re-a-. / < fr. céréales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeița agriculturii la romani].

CEREÁLĂ ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate și cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrană pentru om, ca nutreț pentru animale, ca materie primă pentru industrie etc. (reprezentanți: grâul, secara, orzul etc.). 2) Plantă din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. céréale, lat. cerealis

CEREÁLE RE-A-/ s. f. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc la alimentarea oamenilor și a animalelor, sau în diferite industrii. (< fr. céréales, lat. cerealia)

cereale pl. plante ale căror boabe servesc de hrană oamenilor și animalelor: grâu, orz, ovăz, secară, orez, porumb și hrișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cereálă (-re-a-) s. f., g.-d. art. cereálei; pl. cereále

cereálă s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. cereálei; pl. cereále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEREÁLE s. pl. grâne (pl.), (pop.) bucate (pl.), pâine, (reg.) grânețe (pl.), pite (pl.). (Câmpul a produs multe ~.)

CEREALE s. pl. grîne (pl.), (pop.) bucate (pl.), pîine, (reg.) grînețe (pl.), pite (pl.). (Cîmpul a produs multe ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CEREALE. Subst. Cereale, grîne, bucate (pop.), plante cerealiere; graminee. Porumb, cucuruz (reg.), păpușoi (reg.), păpușoieș (dim., reg.), mălai (reg.). Grîu, grîuleț (dim.), grîușor; (grîu) arnăut; grîu moale; grîu tare; grîu de toamnă; grîu de primăvară; alac; albineț (pop.); scorospelcă; sandomircă; triumph. Orz, orzișor (dim., pop.), orzuleț; orzoaică, orzoaie (reg.). Ovăz. Secară. Mei; mei-mărunt (păsăresc), meișor. Orez. Hrișcă. Holdă, holdiță (dim.), lan, semănătură. Porumbiște, cucuruz (reg.), cucuruzaștină (reg.), păpușoi (reg.), păpușoiște (reg.), mălăiște (reg.). Holdă de grîu, grîne. Orzărie, orz. Oveze. Meiște, mei. Orezărie, rizicultură. Recoltă, secerătură. Grînar, hambar; pătul. Semănat, semănare, însămînțare, semănătură. Prășit, prașilă (pop.). Seceriș, secerat, seceră. Treierat, treier, treierare, treieriș. Semănător; prășitor; secerător. Agricultură. Adj. Cerealier. Vb. A cultiva cereale, a semăna (cereale), a însămînța. A încolți; a(-i) da spicul, a da în spic, a face spic. A secera; a strînge recolta; a treiera; a vîntura. V. terenuri cultivate.

Intrare: cereală
  • silabație: ce-re-a-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerea
  • cereala
plural
  • cereale
  • cerealele
genitiv-dativ singular
  • cereale
  • cerealei
plural
  • cereale
  • cerealelor
vocativ singular
plural

cereală

  • 1. (la) plural Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară.
    surse: DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cerealele intrate în magaziile statului prin colectări dau putință acestuia să aprovizioneze populația muncitoare de la orașe și să acționeze împotriva scumpirii prețurilor de către speculanți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cereale-marfă = cereale destinate schimbului pe piață.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Problema ridicării producției agricole și a obținerii unor cantități din ce în ce mai mari de cereale-marfă este în momentul de față o problemă de cea mai mare importanță pentru mersul nostru înainte, spre socialism. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 37.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (la) singular Plantă care face parte din acest grup.
      surse: DEX '09

etimologie: