2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cérber sm [At: VLAHUȚĂ, D. 5 / A: cerbér / Pl: ~i / E: fr cerbère, lat cerberus] (Îmg) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete care păzește porțile infernului. 2 (Liv; pan) Paznic foarte vigilent.

CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea. 2. Fig. Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus.

CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea. 2. Fig. (Livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus.

CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos, imaginat ca un cîine cu trei capete, care stă la porțile infernului și păzește intrarea. 2. Fig. (Livresc) Paznic rău, crud; paznic sever. Puneți la uși o mie de cerberi. BENIUC, V. 95. Acum s-a construit aici un pod adevărat, iar despre cerberul [podarul] de pe vremuri, oamenii își aduc aminte cu ironie. BOGZA, C. O. 291.

CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos, imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea. 2. Fig. (Livresc) Paznic rău, crud. – Fr. cerbère (lat. lit. cerberus).

CÉRBER s.m. 1. (Mit.) Câine cu trei capete care păzea porțile infernului. 2. (Fig.; liv.) Paznic neînduplecat, sever. [< fr. cerbère, cf. lat. Cerberus].

CÉRBER s. m. 1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern. 2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat. (< fr. cerbère, lat. cerberus)

CÉRBER ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară reprezentată în chip de câine cu trei capete, care păzește poarta infernului. 2) fig. Paznic sever și intransigent. /<lat. cerberus, fr. cerbere

Cerber m. 1. Mit. câine cu trei capete, care păzia intrarea infernului; 2. fig. portar brutal și grosolan, paznic neîmblânzit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cérber (paznic) s. m., pl. cérberi

*Cérber (animal mitologic) s. propriu m.

cérber s. m., pl. cérberi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERBER (KERBEROS) (în mitologia greacă), monstru fabulos, înfățișat ca un cîine cu trei (sau o sută) de capete și coadă de șarpe. Fratele Hidrei din Lerna și al Gorgonelor. Paznic al porților Infernului, permitea spiritelor numai Intrarea, nu și ieșirea de aici. A fost păcălit doar de Orfeu și de Herakles.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cerber, cerberi s. m. subofițer de poliției din serviciul de ordine și pază.

Intrare: Cerber
Cerber nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cerber
Intrare: cerber
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerber
  • cerberul
  • cerberu‑
plural
  • cerberi
  • cerberii
genitiv-dativ singular
  • cerber
  • cerberului
plural
  • cerberi
  • cerberilor
vocativ singular
  • cerberule
  • cerbere
plural
  • cerberilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerber

  • 1. figurat Paznic sever, exigent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Puneți la uși o mie de cerberi. BENIUC, V. 95.
      surse: DLRLC
    • Acum s-a construit aici un pod adevărat, iar despre cerberul [podarul] de pe vremuri, oamenii își aduc aminte cu ironie. BOGZA, C. O. 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

Cerber

  • 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: