CERBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos, imaginat ca un cîine cu trei capete, care stă la porțile infernului și păzește intrarea. 2. Fig. (Livresc) Paznic rău, crud; paznic sever. Puneți la uși o mie de cerberi. BENIUC, V. 95. Acum s-a construit aici un pod adevărat, iar despre cerberul [podarul] de pe vremuri, oamenii își aduc aminte cu ironie. BOGZA, C. O. 291.