15 definiții pentru cerșetorie cerșitorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșetoríe sf [At: IORGA, L.R. 175 / V: ~șit~ / Pl: ~ii / E: cerșetor + -ie] 1 Îndeletnicire a cerșetorului. 2 Obicei de a cerși Cf milogire.

CERȘETORÍE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerși. [Var.: cerșitoríe s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

CERȘETORÍE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență; cerșetorit, cerșit. [Var.: cerșitoríe s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

CERȘETORÍE s. f. v. cerșitorie.

CERȘETORÍE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență. [Var.: cerșitoríe s. f.] – Din cerșetor + suf. -ie.

cerșetorie f. starea josnică a cerșetorilor.

cerșitorie sf vz cerșetorie

CERȘITORÍE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORÍE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORÍE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORÍE, cerșitorii, s. f. Acțiunea de a cerșitori și rezultatul ei; strîngere de pomeni ca mijloc de existență. (Atestat în forma cerșetorie) În loc să cîștigi un gologan, preferi... cerșetoria. SAHIA, N. 101. – Variantă: cerșetoríe s. f.

cerșitoríe f. Mendicitate, starea de cerșitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerșetoríe s. f., art. cerșetoría, g.-d. art. cerșetoríei; pl. cerșetoríi, art. cerșetoríile

cerșetoríe s. f., art. cerșetoría, g.-d. art. cerșetoríei; pl. cerșetoríi, art. cerșetoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERȘETORÍE s. v. cerșit.

CERȘETORIE s. cerșeală, cerșit, milogeală, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)

Intrare: cerșetorie
cerșetorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorie
  • cerșetoria
plural
  • cerșetorii
  • cerșetoriile
genitiv-dativ singular
  • cerșetorii
  • cerșetoriei
plural
  • cerșetorii
  • cerșetoriilor
vocativ singular
plural
cerșitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorie
  • cerșitoria
plural
  • cerșitorii
  • cerșitoriile
genitiv-dativ singular
  • cerșitorii
  • cerșitoriei
plural
  • cerșitorii
  • cerșitoriilor
vocativ singular
plural

cerșetorie cerșitorie

etimologie:

  • Cerșetor + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09