ceaprazar sn [At: (a. 1748) IORGA, S. D. VI, 45 / V: ceprăgar, cepregar, ceprezar, ceprigar, ciprăgariu / Pl: ~i / E: ceapraz + ~-ar] 1-18 (Fabricant sau) negustor de ceaprazuri (1-9). 19-20 (Pex) (Fabricant sau) negustor de chipiuri și obiecte în legătură cu uniformele militare.

CEAPRAZAR, CEAPRĂZAR sm. 1 🛞 Cel ce fabrică sau vinde ceaprazuri ¶ 2 🔧 = CEAPRAZ 2.

CEAPRAZAR, ceaprazari, s. m. (Rar) Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie și obiecte de uniformă militară. Te uitai la vitrinele ceaprazarilor. PAS, Z. I 262.

CEAPRAZAR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie și alte obiecte de uniformă (militară). – Din ceapraz + suf. -ar.

CEAPRAZAR ~i m. 1) Meșteșugar care confecționează ceaprazuri. 2) înv. Negustor de ceaprazuri. /ceapraz + suf. ~ar

ceaprazar m. cel ce face sau vinde ceaprazuri: ceaprazarii fabricau bucmele, șireturi, tasnale și terteluri.

ceaprazár m. (d. ceapraz). Acela care face saŭ vinde ceaprazurĭ, coase galoane și trese, face chipiurĭ și alte micĭ lucrurĭ de echipament militar. – Vechĭ și ceprăgar. V. pasmantier, găitănar.

ceprăgar sm vz ceaprazar

cepregar sm vz ceaprazar

ceprezar sm vz ceaprazar

ceprigar sm vz ceaprazar

ceprăgár, V. ceaprazar.

ceaprazar (desp. cea-pra-) s. m., pl. ceaprazari

ceaprazar (înv.) (cea-pra-) s. m., pl. ceaprazari

ceaprazar s. m. (sil. -pra-), pl. ceaprazari

ceaprazar

CEAPRAZAR s. (înv. și reg.) pasmantier, (înv.) săgeacar. (~ul confecționează fireturi.)

CEAPRAZAR s. v. călcător, ceapraz.

ceaprazar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ.

CEAPRAZAR s. (înv. și reg.) pasmantier, (înv.) săgeacar. (~ confecționează fireturi.)