2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepăít sn [At: CAMILAR, P. S. 45 / Pl: ~uri / E: cepăi] 1-2 (Reg) (Cepăire și) zgomot produs.

CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului; lipăit. – V. cepăi.

CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. – V. cepăi.

CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Regional) Acțiunea de a cepăi; zgomotul produs cepăind. S-auzeau pași rari de ciubote, cepăit sprinten din opinci. CAMILAR, N. II 331.

CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.

cepăí vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~ésc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cepăít (lipăit) (reg.) s. n., pl. cepăíturi

cepăít s. n., pl. cepăíturi

cepăí (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 să cepăiáscă

cepăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cepăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cepăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepăit
  • cepăitul
  • cepăitu‑
plural
  • cepăituri
  • cepăiturile
genitiv-dativ singular
  • cepăit
  • cepăitului
plural
  • cepăituri
  • cepăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cepăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cepăi
  • cepăire
  • cepăit
  • cepăitu‑
  • cepăind
  • cepăindu‑
singular plural
  • cepăiește
  • cepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiesc
  • cepăiam
  • cepăii
  • cepăisem
a II-a (tu)
  • cepăiești
(să)
  • cepăiești
  • cepăiai
  • cepăiși
  • cepăiseși
a III-a (el, ea)
  • cepăiește
(să)
  • cepăiască
  • cepăia
  • cepăi
  • cepăise
plural I (noi)
  • cepăim
(să)
  • cepăim
  • cepăiam
  • cepăirăm
  • cepăiserăm
  • cepăisem
a II-a (voi)
  • cepăiți
(să)
  • cepăiți
  • cepăiați
  • cepăirăți
  • cepăiserăți
  • cepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiască
  • cepăiau
  • cepăi
  • cepăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cepăit

  • 1. regional Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: lipăit (zgomot; -uri) un exemplu
    exemple
    • S-auzeau pași rari de ciubote, cepăit sprinten din opinci. CAMILAR, N. II 331.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cepăi
    surse: DEX '98 DEX '09

cepăi

  • 1. regional A păși, producând un zgomot ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lipăi un exemplu
    exemple
    • Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.
      surse: DLRLC

etimologie: