opțiuni
  • info

12 definiții pentru lipăit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIPĂIT s. n. Faptul de a lipăi. ♦ Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma; cepăit. ♦ Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. – V. lipăi.

LIPĂIT s. n. Faptul de a lipăi. ♦ Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma; cepăit. ♦ Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. – V. lipăi.

lipăit1 sn [At: ARDELEANU, D. 52 / V: (reg) lăp~, lep~, ~ănit / Pl: (rar) ~uri / E: lipăi1] 1 Zgomot caracteristic produs de cineva care merge fără încălțăminte sau în papuci. 2 Zgomot produs de o lovitură dată cu palma1 Si: pălmuială. 3 Zgomot produs de lovirea unui lichid cu un corp tare. 4 Zgomot caracteristic făcut cu limba de un animal care bea sau mănâncă.

LIPĂIT s. n. Acțiunea de a lipăi și rezultatul ei; zgomotul caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci. Se auzi... același lipăit de papuci spre poartă. ARDELEANU, D. 52.

lăpănit sn vz lipăit1

lepăit sn vz lipăit1

lepănit sn vz lipăit1

lipănit1 sn vz lipăit1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lipăit s. n., pl. lipăituri

lipăit s. n.

lipăit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIPĂIT s. (reg.) cepăit, tipăit. (~ al unei persoane care merge.)

LIPĂIT s. (reg.) cepăit, tipăit. (~ al unei persoane care merge.)

Intrare: lipăit (s.n.)
lipăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipăit
  • lipăitul
  • lipăitu‑
plural
  • lipăituri
  • lipăiturile
genitiv-dativ singular
  • lipăit
  • lipăitului
plural
  • lipăituri
  • lipăiturilor
vocativ singular —
plural —
lăpănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăpănit
  • lăpănitul
plural
  • lăpănituri
  • lăpăniturile
genitiv-dativ singular
  • lăpănit
  • lăpănitului
plural
  • lăpănituri
  • lăpăniturilor
vocativ singular —
plural —
lepănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lepăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepăit
  • lepăitul
  • lepăitu‑
  • lepăită
  • lepăita
plural
  • lepăiți
  • lepăiții
  • lepăite
  • lepăitele
genitiv-dativ singular
  • lepăit
  • lepăitului
  • lepăite
  • lepăitei
plural
  • lepăiți
  • lepăiților
  • lepăite
  • lepăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lipăit, lipăiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a lipăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cepăit tipăit
      • format_quote Se auzi... același lipăit de papuci spre poartă. ARDELEANU, D. 52. DLRLC
    • 1.2. Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi lipăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.