7 definiții pentru cenur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENÚR, cenuri, s. m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. – Din fr. cénure.

CENÚR, cenuri, s. m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. – Din fr. cénure.

cenúr sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr cénure] (Zlg) Tenie parazită a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.

CENÚR s.m. (Zool.) Tenie parazită a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal. [< fr. cénure].

CENÚR s. m. forma larvară a teniei. (< fr. cénure)

CENÚR ~i m. Larvă a teniei care se dezvoltă în organismul animal. /<fr. cénure


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CEN-, v. CENO-1.~adelf (v. -adelf), s. m., monstru cu două carpuri și cu unul sau mai multe organe esențiale comune; ~estezie (v. -estezie), s. f., 1. Impresie generală, nediferențiată, rezultat al senzațiilor primite de la organele interne. 2. Sensibilitate care reflectă propria existență corporală; ~esteziopatie (v. estezio-, v. -patie), s. f., tulburare a cenesteziei; ~ur (v. -ur), s. m., tenie parazită, a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.[1] modificată

  1. CIN-,CEN-, Ladislau Strifler
Intrare: cenur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenur
  • cenurul
  • cenuru‑
plural
  • cenuri
  • cenurii
genitiv-dativ singular
  • cenur
  • cenurului
plural
  • cenuri
  • cenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenur

  • 1. medicină Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: