8 definiții pentru centumvir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CENTUMVIR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. – Din lat., fr. centumvir.
CENTUMVIR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. – Din lat., fr. centumvir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
centumvir sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat fr centumvir] 1 Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. 2-3 Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană Si: decurion.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CENTUMVIR s.m. Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Decurion, magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie. [< lat. centumvir, cf. fr. centumvir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CENTUMVIR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*centumvír m. (lat. centúmvir). Membru al unuĭ tribunal roman compus la început dintr’o sută de membri și care judeca maĭ ales procesele de moștenirĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
centumvir s. m., pl. centumviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
centumvir s. m., pl. centumviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
centumvir s. m., pl. centumviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
centumvir, centumvirisubstantiv masculin
- 1. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: decurion
-
etimologie:
- centumvir DEX '09 DEX '98 DN