Definiția cu ID-ul 454470:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CENTUMVIR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir)