8 definiții pentru cenozoic

cenozóic, ~ă [At: DN3 / P: ~zo-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cénozoϊque] 1-2 sn, a (Care ține de) neozoic.

CENOZÓIC s. n., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC subst., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC s.n. v. cainozoic.

CENOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) neozoic; cainozoic. (< fr. cénozoïque)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cenozóic adj. m. (sil. -zo-ic), pl. cenozóici; f. sg. cenozóică, pl. cenozóice

CENOZOIC, eră care include ultimele 65 de mil. de ani, între sfîrșitul Cretacicului și Actual. Asociații de floră și faună ale C. prezintă caractere asemănătoare celor din prezent. În C. a continuat desfășurarea ciclului geotectonic alpin care a condus, prin faze tectogenetice succesive, la consolidarea unor noi catene orogenetice și la realizarea configurației geografice actuale. Sin.: Cainozoic, Neozoic.

CENO-3 (CAINO-) „recent, nou”. ◊ gr. kainos „actual, nou” > fr. caeno- și céno-, engl. caino- și ceno-, it. ceno- > rom. ceno- și caino-.~genetic (v. -genetic), adj., 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă; ~geneză (v. -geneză), s. f., obținerea unor caractere recente în urma schimbării condițiilor de mediu; ~zoic (v. -zoic), s. n., neozoic*.

Intrare: cenozoic
cenozoic adjectiv
  • silabație: -zo-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicul
  • cenozoicu‑
  • cenozoică
  • cenozoica
plural
  • cenozoici
  • cenozoicii
  • cenozoice
  • cenozoicele
genitiv-dativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicului
  • cenozoice
  • cenozoicei
plural
  • cenozoici
  • cenozoicilor
  • cenozoice
  • cenozoicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)