cenozóic, ~ă [At: DN³ / P: ~zo-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cénozoϊque] 1-2 sn, a (Care ține de) neozoic.

CENOZÓIC s. n., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC subst., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC s.n. v. cainozoic.

CENOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) neozoic; cainozoic. (< fr. cénozoïque)

cenozóic adj. m. (sil. -zo-ic), pl. cenozóici; f. sg. cenozóică, pl. cenozóice

CENOZOIC, eră care include ultimele 65 de mil. de ani, între sfîrșitul Cretacicului și Actual. Asociații de floră și faună ale C. prezintă caractere asemănătoare celor din prezent. În C. a continuat desfășurarea ciclului geotectonic alpin care a condus, prin faze tectogenetice succesive, la consolidarea unor noi catene orogenetice și la realizarea configurației geografice actuale. Sin.: Cainozoic, Neozoic.

CENO-₃ (CAINO-) „recent, nou”. ◊ gr. kainos „actual, nou” > fr. caeno- și céno-, engl. caino- și ceno-, it. ceno- > rom. ceno- și caino-. □ ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă; ~geneză (v. -geneză), s. f., obținerea unor caractere recente în urma schimbării condițiilor de mediu; ~zoic (v. -zoic), s. n., neozoic*.