3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenozóic, ~ă [At: DN3 / P: ~zo-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cénozoϊque] 1-2 sn, a (Care ține de) neozoic.

CENOZÓIC s. n., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC subst., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. cénozoïque.

CENOZÓIC s.n. v. cainozoic.

CENOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) neozoic; cainozoic. (< fr. cénozoïque)

cainozóic sn [At: DN3 / P: ca-i~, ce-no-zo~ / E: fr caenozoïque, eg cainozoic] Neozoic.

CAINOZÓIC, -Ă, cainozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. (Geol.) Neozoic (1). 2. Adj. Care se referă la cainozoic (1), care aparține cainozoicului. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – Din fr. caenozoïque, engl. cainozoic.

CAINOZÓIC, -Ă, cainozoici, -ce, s. n. adj. 1. S. n. (Geol.) Neozoic. (1). 2. Adj. Care se referă la cainozoic (1), care aparține cainozoicului. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – Din fr. caenozoïque, engl. cainozoic.

CAINOZÓIC s. n. Perioadă geologică formată din erele terțiară și cuaternară. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – După fr. caenozoïque.

CAINOZÓIC s.n. Neozoic. [Pron. ca-i-no-zo-ic, var. cenozoic s.n. / cf. caenozoïque, engl. cainozoic, rus. kainozoiskii < gr. kainos – nou, zoe – viață].

CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic)

CAINOZÓIC n. Eră geologică, care cuprinde timpul de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; neozoic. [Sil. ca-i-] /<fr. caenozoïque, engl. cainozoic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenozóic adj. m. (sil. -zo-ic), pl. cenozóici; f. sg. cenozóică, pl. cenozóice

cainozóic2 (cai-, -zo-ic) s. n.

cainozóic s. n. (sil. cai-, -zo-ic)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAINOZÓIC adj., s. v. neozoic.

CAINOZOIC adj., s. (GEOL.) neozoic. (Straturi ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CENO-3 (CAINO-) „recent, nou”. ◊ gr. kainos „actual, nou” > fr. caeno- și céno-, engl. caino- și ceno-, it. ceno- > rom. ceno- și caino-.~genetic (v. -genetic), adj., 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă; ~geneză (v. -geneză), s. f., obținerea unor caractere recente în urma schimbării condițiilor de mediu; ~zoic (v. -zoic), s. n., neozoic*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CENOZOIC, eră care include ultimele 65 de mil. de ani, între sfîrșitul Cretacicului și Actual. Asociații de floră și faună ale C. prezintă caractere asemănătoare celor din prezent. În C. a continuat desfășurarea ciclului geotectonic alpin care a condus, prin faze tectogenetice succesive, la consolidarea unor noi catene orogenetice și la realizarea configurației geografice actuale. Sin.: Cainozoic, Neozoic.

Intrare: cenozoic (adj.)
cenozoic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicul
  • cenozoicu‑
  • cenozoică
  • cenozoica
plural
  • cenozoici
  • cenozoicii
  • cenozoice
  • cenozoicele
genitiv-dativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicului
  • cenozoice
  • cenozoicei
plural
  • cenozoici
  • cenozoicilor
  • cenozoice
  • cenozoicelor
vocativ singular
plural
Intrare: cenozoic (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicul
  • cenozoicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cainozoic (s.n.)
  • silabație: cai-no-zo-ic
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cainozoic
  • cainozoicul
  • cainozoicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cainozoic
  • cainozoicului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicul
  • cenozoicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cenozoic
  • cenozoicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenozoic

etimologie:

cainozoic (s.n.) cenozoic

etimologie: