15 definiții pentru celuloză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELULÓZĂ, celuloze, s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose.

celulo sf [At: PONI, C. 338 / Pl: ~e / E: fr cellulose] 1 Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor. 2 Produs artificial, obținut din lemn, stuf, etc. întrebuințat la fabricarea hârtiei, lacurilor, fibrelor artificiale, a maselor plastice.

CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose.

CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sînt alcătuiți pereții celulari ai plantelor; are o largă întrebuințare tehnică (la fabricarea hîrtiei și a celofibrei, în industria lacurilor și a explozivilor etc.). Fabrică pentru prelucrarea celulozei.

CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. – Fr. cellulose.

CELULÓZĂ s.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr. cellulose].

CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose)

CELULÓZĂ f. Substanță organică existentă în membrana celulelor vegetale, care are diferite întrebuințări în industrie (la fabricarea hârtiei, a fibrelor sintetice, a lacurilor, a maselor plastice, a explozivilor etc.). [G.-D. celulozei] /<fr. cellulose

celuloză f. materie ce constitue substanța solidă a vegetalelor, ca fibrele de cânepă, etc.

*celulóză f., pl. e (d. célulă). Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite tunicierĭ (și în acest caz se numește tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. Muĭată în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă idroceluloza, numită și pergament vegetal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze

celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CELULOZĂ (< fr. {i}) s. f. Polizaharid (C6H10O5)n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.

Intrare: celuloză
celuloză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celulo
  • celuloza
plural
  • celuloze
  • celulozele
genitiv-dativ singular
  • celuloze
  • celulozei
plural
  • celuloze
  • celulozelor
vocativ singular
plural

celuloză

  • 1. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lignoză un exemplu
    exemple
    • Fabrică pentru prelucrarea celulozei.
      surse: DLRLC

etimologie: