23 de definiții pentru celulă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

celúlă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 383 / Pl: ~le / E: fr cellule, lat cellula] 1 (Înv) Cameră mică Si: cămară, cămăruță, odăiță. 2 Încăpere mică în care locuiește, la mănăstire, un călugăr sau o călugăriță Si: chilie, chilioară, chiliuță. 3 Încăpere mică la închisoare, în care este izolat un condamnat Cf carceră. 4 Cavitate hexagonală din ceară în care albinele își depun mierea Si: alveolă, (reg) bortă, căsuică, chilioară, chiliuță, gaură. 5 (Blg) Cea mai simplă unitate anatomică din care sunt alcătuite organismele vii, formată din membrană, citoplasmă și nucleu. 6 (Iuz; fig; îs) ~ de partid Organizație de bază (ilegală) a unui partid comunist.

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. – Din fr. cellule, lat. cellula.

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. 7. (În telecomunicații) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din fr. cellule, lat. cellula.

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu, treaptă în dezvoltarea materiei vii, format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentînd cea mai simplă unitate anatomică. Celulele nervoase, Celulele sîngelui. ▭ [Olga Lepeșinskaia] a arătat în mod experimental că celulele pot să se formeze nu numai din celule, ci și din materia care nu are o structură celulară. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 259, 5/1. ◊ Fig. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază. V. bază. Conducînd lupta maselor muncitoare pentru nevoile lor zilnice, celula trebuie să conducă masele muncitoare la luptă pentru înfăptuirea dictaturii proletare [1924], DOC. PART. 58. 2. Fiecare dintre cavitățile exagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea. 3. Încăpere strîmtă la închisori, unde sînt ținuți, izolat, condamnații. V. carceră. Celula-i o hrubă. Pe pat, rogojina; Cenușă se cerne, prin gratii, lumina. BANUȘ, în POEZ. N. 36. 4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion. 5. (În expr.) Celulă fotoelectrică v. fotoelectric.

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treaptă în dezvoltarea materiei vii) format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. ♦ Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază. 2. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea. 3. Încăpere (strâmtă) la închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz.Fr. cellule (lat. lit. cellula).

celúlă s. f., g.-d. art. celúlei; pl. celúle

CELÚLĂ s. 1. (BIOL., FIZIOL.) celulă-ou v. zigot; celulă sexuală v. gamet. 2. v. alveolă. 3. (FlZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică v. fotoelement.

CELÚLĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii. 2. Fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 3. Încăpere strâmtă în închisori pentru detențiunea izolată a celor închiși. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].

CELÚLĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)

CELÚLĂ ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrană, citoplasmă și nucleu) care stă la baza structurii și activității vitale a organismelor vii. ~ vegetală. 2) Fiecare dintre cavitățile unui fagure; alveolă. 3) Încăpere mică într-o închisoare, destinată detenției izolate a celor întemnițați. 4) Cameră mică de locuit într-o mănăstire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre părțile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

celulă f. 1. chilie, cameră mică unde stau călugări sau arestanți: 2. cea mai elementară unitate anatomică și fiziologică sau organismul fundamental al plantelor si al animalelor; 3. chilioară în care albinele își depun mierea.

*célulă f., pl. e (lat. céllula, dim. d. cella, cămară. V. acĭuĭez, celar, chilie, chelner). Cămăruța (odăița)unuĭ arestat. Anat. Mică cavitate. Organizmu fundamental al animalelor și plantelor, care se compun dintr’un indefinit număr de celule. Șt. nat. Alveolă, gaură de fagure. – Fals celúlă (după fr.). Cp. cu vírgulă. V. botcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

celúlă s. f., g.-d. art. celúlei; pl. celúle

CELU s. 1. alveolă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.) 2. (FIZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică = fotoelement, pilă fotovoltaică.

CELULĂ1 fuzelajul avionului, cu toate elemtele constructive componente (și aripile), mai puțin motorul, instalațiile și aparatura montată în interiorul acestuia.

CELULĂ3 element constructiv al unei parașute tip aripă, cu rol de reținere a aerului și menținere a profilului de zbor.

CELULĂ2 formă de organizare pentru luptă a aviației, fiind cea mai mică subunitate de foc, reunind două avioane (împreună cu echipajele respective) de vânătoare sau vânătoare-bombardament. C.D.A. este indivizibilă și nu se desparte decât în caz de forță majoră, de aceea acțiunile de luptă și pregătirea de luptă în zbor și la sol se execută întrunit ca în cadrul echipajelor să existe o strânsă legătură. În lupta aeriană piloții trebuie să stăpânească perfect tehnica pilotării pentru a fi în măsură să se apere reciproc în cazul unui atac din spate, capul celulei execută atacul, iar coechipierul îl protejează și rolurile se pot inversa.

celulă (fr. cellule; germ. Zelle) 1. După H. Riemann, unitatea intonalională care subîntinde motivul*. 2. În prezent, se consideră că c. este o subdiviziune motivică, caracterizată prin completa sa subordonare față de acesta din urmă.

arată toate definițiile

Intrare: celulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celu
  • celula
plural
  • celule
  • celulele
genitiv-dativ singular
  • celule
  • celulei
plural
  • celule
  • celulelor
vocativ singular
plural

celulă

  • 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
    surse: DEX '09 DN 3 exemple
    exemple
    • Celulele nervoase, Celulele sângelui. Celulă vegetală.
      surse: DLRLC NODEX
    • [Olga Lepeșinskaia] a arătat în mod experimental că celulele pot să se formeze nu numai din celule, ci și din materia care nu are o structură celulară. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 259, 5/1.
      surse: DLRLC
    • figurat Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență. BOGZA, C. O. 222.
    • diferențiere Element morfofiziologic viu, treaptă în dezvoltarea materiei vii, format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentînd cea mai simplă unitate anatomică.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă în trecut Celulă de partid = denumirea organizației de bază a partidului comunist.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Conducînd lupta maselor muncitoare pentru nevoile lor zilnice, celula trebuie să conducă masele muncitoare la luptă pentru înfăptuirea dictaturii proletare [1924*], DOC. PART. 58.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: alveolă chilioară căsuică
  • 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Celula-i o hrubă. Pe pat, rogojina; Cenușă se cerne, prin gratii, lumina. BANUȘ, în POEZ. N. 36.
      surse: DLRLC
  • 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 5.1. Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă.
      surse: DN
  • 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DN un exemplu
    exemple
    • Celulă de siloz. Celulă de radiator.
      surse: DEX '09 NODEX
  • 7. telecomunicații Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară.
    surse: DEX '98
  • 8. Cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
    surse: MDN '00
  • 9. Cameră mică de locuit într-o mănăstire.
    surse: NODEX sinonime: chilie (subst.)

etimologie: