7 definiții pentru celuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.

celuiálă sf [At: HODOȘ, P. P. 217 / P: ~lu-ia~ / Pl: ~iéli / E: celui + -eală] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli

celuiálă s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

celuia s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

Intrare: celuială
celuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celuia
  • celuiala
plural
  • celuieli
  • celuielile
genitiv-dativ singular
  • celuieli
  • celuielii
plural
  • celuieli
  • celuielilor
vocativ singular
plural

celuială

etimologie:

  • Celui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09