3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

célta sfs [At: DEX2 / E: nct] Fibră scurtă celulozică de tip vâscoză, în care se înglobează o mare cantitate de aer și din care se fabrică țesături pentru îmbrăcăminte călduroasă.

CÉLTA s. f. Fibră scurtă celulozică de tip viscoză, în care este înglobată o mare cantitate de aer și din care se fabrică țesături pentru îmbrăcăminte călduroasă. – Et. nec.

CÉLTA s. f. Fibră scurtă celulozică de tip viscoză, în care este înglobată o mare cantitate de aer și din care se fabrică țesături pentru îmbrăcăminte călduroasă. – Et. nec.

celt, ~ă smf [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr Celtes] 1 Persoană care făcea parte dintr-o veche populație europeană care locuia în Galia (de unde s-a extins și în alte regiuni) Si: gal1. 2-3 a Celtic (1-2).

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. ♦ (Substantivat, f.) Limbă aparținând unei familii de limbi indo-europene vorbite, în Antichitate, de vechii gali și, astăzi, de bretoni, irlandezi, scoțieni, galezi. – Din fr. celtes.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. – Din fr. Celtes.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o veche populație europeană care a locuit la început în Galia.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). – După fr. celte.

CELT ~tă (~ti, ~te) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din triburile răspândite în Europa apuseană și centrală. /<fr. Celte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

célta (fibră) s. f., g.-d. art. céltei

célta (fibră) s. f., g.-d. art. céltei

celt adj. m., s. m., pl. celți; adj. f., s. f. céltă, pl. célte

céltă/céltică (limbă) s. f., g.-d. art. céltei/célticei

céltă (persoană) s. f., pl. célte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. v. celtic.

CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. celtic, galic. (Trib ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CÉLTĂ (CÉLTICĂ) s. f. (după fr. celte, celtique): limbă indo-europeană vorbită în mileniul I î.e.n. de triburi indo-europene așezate pe teritoriile de azi ale Franței, Belgiei, Elveției, Britaniei și Irlandei, în nordul Spaniei și Italiei, în regiunea cursului superior și mijlociu al Dunării (unele chiar pe teritoriul țării noastre). A fost prima limbă indo-europeană vorbită în Britania, fiind adusă de celți prin anul 700 î.e.n. și devenind substrat al limbii engleze. Limba irlandeză, moștenitoarea acesteia în insula Eire, păstrează foarte bine structura gramaticală și vocabularul limbii c. Limbi celtice sunt și scoțiana, britanica (cimrică și galeză) și bretona; de aceeași sorginte este și dialectul din insula Man.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CELT, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (la m. pl.) Triburi indo-europene, care formau în milen. 1 î. Hr. majoritatea populației din Europa apuseană și centrală; sînt creatorii culturii La Tène. În sec. 5-3 î. Hr., triburi celtice au migrat spre E și SE (și în România). ♦ Persoană care aparținea acestei populații. 2. Adj. Celtic.

Intrare: celta
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celta
  • celta
plural
genitiv-dativ singular
  • celte
  • celtei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: celt (adj.)
celt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celt
  • celtul
  • celtu‑
  • celtă
  • celta
plural
  • celți
  • celții
  • celte
  • celtele
genitiv-dativ singular
  • celt
  • celtului
  • celte
  • celtei
plural
  • celți
  • celților
  • celte
  • celtelor
vocativ singular
plural
Intrare: celtă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celtă
  • celta
plural
  • celte
  • celtele
genitiv-dativ singular
  • celte
  • celtei
plural
  • celte
  • celtelor
vocativ singular
  • celtă
  • celto
plural
  • celtelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celta

  • 1. Fibră scurtă celulozică de tip viscoză, în care este înglobată o mare cantitate de aer și din care se fabrică țesături pentru îmbrăcăminte călduroasă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

celt (adj.)

etimologie:

celt, -ă (persoană) celt celtă

  • 1. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: gal (pers.)

etimologie: