13 definiții pentru celibatară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

celibatár, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)

CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre

celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

Intrare: celibatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celibata
  • celibatara
plural
  • celibatare
  • celibatarele
genitiv-dativ singular
  • celibatare
  • celibatarei
plural
  • celibatare
  • celibatarelor
vocativ singular
  • celibata
  • celibataro
plural
  • celibatarelor

celibatar, -ă celibatară

  • 1. Persoană (în special bărbat) necăsătorită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: burlac flăcău holtei (s.m.) antonime: familist, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96.
      surse: DLRLC
    • Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256.
      surse: DLRLC
    • Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: