14 definiții pentru celibatar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celibatár, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)

CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire

celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celibatár s. m., pl. celibatári

celibatár s. m., pl. celibatári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

Intrare: celibatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celibatar
  • celibatarul
  • celibataru‑
plural
  • celibatari
  • celibatarii
genitiv-dativ singular
  • celibatar
  • celibatarului
plural
  • celibatari
  • celibatarilor
vocativ singular
  • celibatarule
  • celibatare
plural
  • celibatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celibatar, -ă celibatar celibatară

  • 1. Persoană (în special bărbat) necăsătorită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: burlac flăcău holtei (s.m.) antonime: familist 3 exemple
    exemple
    • Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96.
      surse: DLRLC
    • Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256.
      surse: DLRLC
    • Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: