10 definiții pentru celeritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celeritate sf [At: DA / Pl: ~ități / E: fr célérité, lat celeritas, -atis] (Liv) Repeziciune.

CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.

CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.

CELERITÁTE s. f. (Franțuzism) Iuțeală, repeziciune. – Fr. célérité (lat. lit. celeritas, -atis).

CELERITÁTE s.f. (Rar) Iuțeală, repeziciune. [Cf. fr. célérité, it. celerità, lat. celeritas].

CELERITÁTE s. f. 1. iuțeală, repeziciune, viteză. 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. (< fr. célérité, lat. celeritas)

*celeritáte f. (lat. celéritas, -átis). Ĭuțeală, rapiditate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celeritáte (livr.) s. f., g.-d. art. celeritắții

celeritáte s. f., g.-d. art. celerității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELERITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.

celeritate s. v. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ.

Intrare: celeritate
celeritate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celeritate
  • celeritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • celerități
  • celerității
plural
vocativ singular
plural