14 definiții pentru celebru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celébru, ~ră a [At: HASDEU, I. C. 6 / Pl: ~ri, ~re / E: fr célèbre] (D. persoane) Al cărui nume este pretutindeni cunoscut și lăudat Si: ilustru, faimos, preamărit, proslăvit, renumit, vestit.

CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.

CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.

CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Care, prin însușirile sale deosebite, a căpătat mare faimă și este cunoscut de toată lumea; renumit, vestit. V. ilustru. În ce privește pescuitul, tata... practicase și dumnealui, la vîrsta potrivită, această îndeletnicire, la Iazul lui Beldiman... Drumul care ducea la acea baltă celebră avea un nume simbolic: Șoseaua Trei-Calici. SADOVEANU, N. F. 51. Visam să devin o pianistă celebră... să cutreier lumea întreagă, dînd concerte. CAMIL PETRESCU, T. II 96.

CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit. – Fr. célebre (lat. lit. celebris, -e).

CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].

CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)

CELÉBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este foarte vestit prin calitățile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreț ~. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris

celebru a. faimos, renumit, vestit.

*celébru, -ă adj. (fr. célèbre, d. lat. céleber). Faĭmos, renumit, vestit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celébru (-le-bru) adj. m., art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. celébră, pl. celébre

celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)

CELEBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)

Intrare: celebru
celebru adjectiv
  • silabație: ce-le-bru
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celebru
  • celebrul
  • celebru‑
  • celebră
  • celebra
plural
  • celebri
  • celebrii
  • celebre
  • celebrele
genitiv-dativ singular
  • celebru
  • celebrului
  • celebre
  • celebrei
plural
  • celebri
  • celebrilor
  • celebre
  • celebrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celebru

  • exemple
    • În ce privește pescuitul, tata... practicase și dumnealui, la vîrsta potrivită, această îndeletnicire, la Iazul lui Beldiman... Drumul care ducea la acea baltă celebră avea un nume simbolic: Șoseaua Trei-Calici. SADOVEANU, N. F. 51.
      surse: DLRLC
    • Visam să devin o pianistă celebră... să cutreier lumea întreagă, dînd concerte. CAMIL PETRESCU, T. II 96.
      surse: DLRLC

etimologie: