celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: ~rări / E: celebra] 1 Săvârșire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat¹ (1),celebrație (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat¹ (2), celebrație (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat¹ (2), celebrație (3), prăznuire. 4 Proslăvire.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRÁRE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra].

celebra v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~rez / E: fr célébrer, lat celebrare] 1 A săvârși, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public și cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.

celebrațiune sf vz celebrație

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. prăznui. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).

CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].

CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)

A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare

celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.

*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.

*celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.

celebráre (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrắrii; pl. celebrắri

celebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrări

celebrá (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebreáză

celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză