2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: ~rări / E: celebra] 1 Săvârșire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat1 (1),celebrație (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat1 (2), celebrație (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat1 (2), celebrație (3), prăznuire. 4 Proslăvire.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRÁRE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra].

celebra v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~rez / E: fr célébrer, lat celebrare] 1 A săvârși, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public și cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.

celebrațiune sf vz celebrație

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. prăznui. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.

CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).

CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].

CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)

A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare

celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.

*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.

*celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celebráre (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrắrii; pl. celebrắri

celebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrări

celebrá (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebreáză

celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză

arată toate definițiile

Intrare: celebrare
celebrare substantiv feminin
  • silabație: ce-le-bra-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celebrare
  • celebrarea
plural
  • celebrări
  • celebrările
genitiv-dativ singular
  • celebrări
  • celebrării
plural
  • celebrări
  • celebrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: celebra
  • silabație: ce-le-bra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • celebra
  • celebrare
  • celebrat
  • celebratu‑
  • celebrând
  • celebrându‑
singular plural
  • celebrea
  • celebrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • celebrez
(să)
  • celebrez
  • celebram
  • celebrai
  • celebrasem
a II-a (tu)
  • celebrezi
(să)
  • celebrezi
  • celebrai
  • celebrași
  • celebraseși
a III-a (el, ea)
  • celebrea
(să)
  • celebreze
  • celebra
  • celebră
  • celebrase
plural I (noi)
  • celebrăm
(să)
  • celebrăm
  • celebram
  • celebrarăm
  • celebraserăm
  • celebrasem
a II-a (voi)
  • celebrați
(să)
  • celebrați
  • celebrați
  • celebrarăți
  • celebraserăți
  • celebraseți
a III-a (ei, ele)
  • celebrea
(să)
  • celebreze
  • celebrau
  • celebra
  • celebraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celebrare

  • 1. Acțiunea de a celebra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: celebrație

etimologie:

  • vezi celebra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

celebra

  • 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oficia săvârși 2 exemple
    exemple
    • Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor.
      surse: DLRLC
    • poetic Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58.
      surse: DLRLC
  • 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aniversa serba sărbători un exemplu
    exemple
    • Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.
      surse: DLRLC
  • surse: DN

etimologie: