celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: ~rări / E: celebra] 1 Săvârșire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat¹ (1),celebrație (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat¹ (2), celebrație (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat¹ (2), celebrație (3), prăznuire. 4 Proslăvire.

CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.

CELEBRARE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra].

celebrațiune sf vz celebrație

*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.

celebrare (desp. -le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări

celebrare (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări

celebrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrări

CELEBRARE s. 1. v. aniversare. 2. oficiere, săvârșire. (~ căsătoriei.) 3. v. oficiere.

CELEBRARE s. 1. aniversare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. oficiere, săvîrșire. (~ căsătoriei.) 3. (BIS.) oficiere, săvîrșire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.)