10 definiții pentru celebrație celebrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celebrație sf [At: HAMANGIU, C. C. 52 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr célébration] 1-4 Celebrare (1-4).

CELEBRÁȚIE, celebrații, s. f. (Rar) Celebrare. – Din fr. célébration.

CELEBRÁȚIE, celebrații, s. f. (Rar) Celebrare. – Din fr. célébration.

CELEBRÁȚIE s.f. (Liv.) Celebrare. [Var. celebrațiune s.f. / cf. fr. célébration].

CELEBRÁȚIE s. f. celebrare. (< fr. célébration)

celebrațiune sf vz celebrație

CELEBRAȚIÚNE s.f. v. celebrație.

celebrați(un)e f. fapta de a (se) celebra: celebrațiunea cultului, a căsătoriei.

*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celebráție (rar) (-le-bra-ți-e) s. f., art. celebráția (-ți-a), g.-d. art. celebráției; pl. celebráții, art. celebráțiile (-ți-i-)

celebráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. celebráția (sil. -ți-a), g.-d. art. celebráției; pl. celebráții, art. celebráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: celebrație
celebrație substantiv feminin
  • silabație: ce-le-bra-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celebrație
  • celebrația
plural
  • celebrații
  • celebrațiile
genitiv-dativ singular
  • celebrații
  • celebrației
plural
  • celebrații
  • celebrațiilor
vocativ singular
plural
celebrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celebrațiune
  • celebrațiunea
plural
  • celebrațiuni
  • celebrațiunile
genitiv-dativ singular
  • celebrațiuni
  • celebrațiunii
plural
  • celebrațiuni
  • celebrațiunilor
vocativ singular
plural

celebrație celebrațiune

etimologie: