ceferist, ~ă smf, a [At: DA / V: chef~ / Pl: ~iști, ~e / E: C(ăile) F(erate) R(omâne) + -ist] 1-2 (Persoană) care se află în serviciul Căilor Ferate Române.

cheferist, ~ă smf vz ceferist

CEFERIST, -Ă, ceferiști, -ste, s. m. și f. Persoană aflată în serviciul căilor ferate romîne. Conduși și educați de partid, însuflețiți de patriotism fierbinte, însușindu-și cu rîvnă metodele sovietice, ceferiștii participă în masă la întrecerea socialistă, în fruntea căreia stau muncitori și tehnicieni înaintați, comuniști și fără partid. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 11. Partidul [Comunist din Romînia] a reușit să mobilizeze clasa muncitoare la acțiuni cu caracter economic și politic, care au culminat’ prin luptele ceferiștilor și petroliștilor din 1933. REZ. HOT. I 151. Un ceferist negru de funingine. striga. DUMITRIU, N. 71. ◊ (Adjectival) Stă neclintită Muncitorimea ceferistă – Să-nfrîngă vrerea ei de luptă În lume forță nu există. BENIUC, C. 13. – Variantă: cheferist, -ă (SAHIA, N. 25) s. m. și f.

CEFERIST, -Ă, ceferiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană aflată în serviciul căilor ferate romîne. [Var.: cheferist, -ă s. m. și f.] – Din inițialele C.F.R. + suf. -ist.

CEFERIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Lucrător din serviciul căilor ferate române. /Din C F.. R. + suf. ~ist

ceferistă s. f., g.-d. art. ceferistei; pl. ceferiste

ceferistă s. f., g.-d. art. ceferistei; pl. ceferiste

ceferistă s. f., pl. ceferiste

ceferist

ceferist.

CEFERIST s. feroviar.

CEFERIST s. feroviar.