14 definiții pentru cefalopod cefalopodă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopódă s. f.] – Din fr. céphalopode.

CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopódă s. f.] – Din fr. céphalopode.

cefalopód sn [At: DN3 / V: ~dă / Pl: ~e / E: fr céphalopode] 1 (Zlg; lpl) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având, în jurul gurii, brațe tentaculare, cu ventuze. 2 Animal din clasa cefalopode (1).

CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. Moluscă cu organizație superioară, avînd în jurul gurii o serie de brațe tentaculare prevăzute cu ventuze. Caracatița și sepia sînt cefalopode. ♦ (Numai la pl.) Clasa acestor moluște.

CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal făcând parte din această clasă. – Fr. céphalopode (< gr.).

CEFALOPÓD ~e n. 1) la pl. Clasă de moluște marine răpitoare, având în jurul gurii tentacule prevăzute cu ventuze (reprezentanți: sepia, calmarul, caracatița etc.). 2) Moluscă din această clasă. /<fr. céphalopode

*cefalopód, -ă adj. (vgr. kephalé, cap, și pûs, podós, picĭor. V. ahta- și cala-pod, polip). Zool. Care are tentacule la cap și în prejuru guriĭ: moluscă cefalopodă. S. n., pl. e (subînț. animal). Pl. Molusce care aŭ un fel de cĭoc, doĭ ochĭ lateralĭ și opt brațe armate cu ventuze, ca caracatița, sepia ș. a.: cefalopodele-s giganțiĭ moluscelor.

CEFALOPÓDĂ s. f. v. cefalopod.

CEFALOPÓDĂ s. f. v. cefalopod.

cefalopódă sf vz cefalopod

CEFALOPÓDE s.n.pl. Clasă de moluște marine care au împrejurul gurii o serie de brațe tentaculare cu ventuze; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. cefalopod. / < fr. céphalopodes, cf. gr. kephale – cap, pous, podos – picior].

CEFALOPÓDE s. n. pl. clasă de moluște marine cu capul bine delimitat de corp și gura înconjurată de mai multe brațe tentaculare, cu ventuze. (< fr. céphalopodes)

cefalopode n. pl. ordin de molusci marini, ca polipii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cefalopód s. n., pl. cefalopóde

cefalopód s. n., pl. cefalopóde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CEFALO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kephale „cap” > fr. céphalo-, engl. id., germ. kephalo- > rom. cefalo-.~cel (v. -cel2), s. n., denumire generică pentru un ansamblu de meningocele și encefalocele; sin. craniocel; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție cerebrală; ~cord (v. -cord), s. n., porțiune cefalică a notocordului; ~diprosop (v. di-, v. -prosop), s. m., monstru fetal caracterizat prin prezența unui cap rudimentar atașat de propriul său cap; ~for (v. -for), s. n., 1. Receptacul floral. 2. Picior al ciupercii; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de dezvoltare a craniului, din faza embrionară, pînă la vîrsta adultă; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului; ~grafie (v. grafie), s. f., 1. Descriere anatomică a capului. 2. Înregistrare grafică a formei și a dimensiunilor cutiei craniene; ~hidrocel (v. hidro-1, v. -cel2), s. n., colectare de lichid cefalorahidian în partea de jos a aponevrozelor epicraniale; ~id (v. -id), adj., în formă de craniu; ~mel (v. -mel1), s. m., monstru care are un membru supranumerar atașat la cap; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării dimensiunilor capului, utilizată în antropometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor craniului; ~pag (v. -pag), adj., care prezintă cefalopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate gemelară, în care cei doi indivizi sunt reuniți prin extremitățile lor cefalice; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor capului și ai feței; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de moluște marine, cu structură superioară, avînd în jurul gurii brațe tentaculare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea capului; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de fixare a capului în cursul unei înregistrări fotografice sau radiografice a mișcărilor mandibulare; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cefalotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a craniului fetal în cursul nașterii în caz de făt mort; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru gemelar dublu, rezultat din fuzionarea capetelor indivizilor și din sudarea toracelor; ~trib (v. -trib), s. n., instrument obstetrical utilizat în cefalotripsie; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație obstetricală de zdrobire a craniului fetal, în timpul nașterii, spre a facilita scoaterea lui.

Intrare: cefalopod
cefalopod substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cefalopod
  • cefalopodul
  • cefalopodu‑
plural
  • cefalopode
  • cefalopodele
genitiv-dativ singular
  • cefalopod
  • cefalopodului
plural
  • cefalopode
  • cefalopodelor
vocativ singular
plural
cefalopodă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cefalopo
  • cefalopoda
plural
  • cefalopode
  • cefalopodele
genitiv-dativ singular
  • cefalopode
  • cefalopodei
plural
  • cefalopode
  • cefalopodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cefalopod cefalopodă

  • 1. (la) plural Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (la) singular Animal care face parte din această clasă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Caracatița și sepia sunt cefalopode.
        surse: DLRLC

etimologie: