cederiu, ~ie a vz ceadiriu

cederíŭ, V. ceadîriŭ.

ceadiriu, ~ie a [At: DELAVRANCEA, S. 165 / V: ~dâr-, ceder~, / Pl: ~ii / E: tc čadyry (yešil)] (Înv) Verde ca paiul grâului.

ceadiríŭ și ceadîríŭ, -íe adj. (turc. čadyri, de cort, verde ca oare-care pînză de cort, d. čadyr, cort. V. șatră). Verde deschis ca merele: testemel ceadiriŭ (Car. VR. 1909, 11, 224). – Și cederiŭ.