12 definiții pentru ceasornicar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceasornicár sm [At: ANON. CAR. / V: ces~ / Pl: ~i / E: ceasornic + -ar] 1-3 (Fabricant, reparator sau) negustor de ceasornice (1) Si: orologier.

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).Ceasornic + suf. -ar.

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).Ceasornic + suf. -ar.

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. Stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37.

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. – Din ceasornic + suf. -ar.

CEASORNICÁR2 ~i m. Insectă dăunătoare care face galerii în lemn și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasornicului. /ceasornic + suf. ~ar

CEASORNICÁR1 ~i m. 1) Meșter care face sau repară ceasuri. 2) înv. Negustor de ceasuri. /ceasornic + suf. ~ar

ceasornicar m. cel ce face sau vinde ceasornice.

ceasornicár m. Fabricant saŭ vînzător de ceasornice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceasornicár s. m., pl. ceasornicári

ceasornicár s. m., pl. ceasornicári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEASORNICÁR s. (rar) orologier.

CEASORNICAR s. (rar) orologier.

Intrare: ceasornicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceasornicar
  • ceasornicarul
  • ceasornicaru‑
plural
  • ceasornicari
  • ceasornicarii
genitiv-dativ singular
  • ceasornicar
  • ceasornicarului
plural
  • ceasornicari
  • ceasornicarilor
vocativ singular
  • ceasornicarule
  • ceasornicare
plural
  • ceasornicarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceasornicar

  • 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orologier un exemplu
    exemple
    • Stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37.
      surse: DLRLC
  • 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Ceasornic + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09