10 definiții pentru ceamur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceamur sms [At: SEVASTOS, N. 2/5 / V: ~i, cem~, cia~, cim~ / Pl: ~uri[1] / E: tc çamur] (Reg) 1 Pământ muiat cu apă și amestecat cu paie, pentru tencuit. 2 Lut frământat bine pentru construitul caselor. 3 (Pex) Amestec de nisip, var și apă Cf imală, muruială, chirpici.

  1. Fiind singulare tantum, acest plural este dubios. Alte surse indică totuși sn, ceea ce ar putea justifica această desinență. — Ladislau Strifler

CEAMÚR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.

CEAMÚR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.

CEAMÚR s. m. (Regional) Lut amestecat cu paie și bine frămîntat, care se folosește la tencuit sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245. Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2.

CEAMÚR s. m. (Reg.) Lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Tc. çamur „noroi”.

CEAMÚR ~uri n. Material de construcție alcătuit din lut frământat cu paie (sau pleavă) și folosit ca element de legătură la tencuitul pereților. /<turc. çamur

ceamur n. tencueală din humă frământată cu paie și uscată la soare. [Turc. ČAMUR, humă].

ceamúr n., pl. inuz. urĭ (turc. čamur, noroĭ). Dobr. ș. a. Lut ud amestecat cu paĭe ș. a. din care se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. chirpicĭ, vălătuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceamúr (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv.

Intrare: ceamur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceamur
  • ceamurul
  • ceamuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ceamur
  • ceamurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceamur

  • 1. regional Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245.
      surse: DLRLC
    • Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2.
      surse: DLRLC

etimologie: