CEAMUR s. m. (Regional) Lut amestecat cu paie și bine frămîntat, care se folosește la tencuit sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245. Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2.