12 definiții pentru ceainic
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceainic sn [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 16 / Pl: ~ice / E: rs чайнику] 1-2 Vas în care (se servește sau) se prepară ceaiul. 3 Conținut al unui ceainic. 4 Vas împreună cu conținutul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAINIC (pl. -ce) sn. Vas în care se prepară sau se opărește ceaiul (🖼 1013) [rus.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas cu toartă, cu cioc și cu capac, în care se opărește ceaiul sau se fierbe apă pentru ceai.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se opărește ceaiul sau se fierbe apa pentru ceai. – Rus čajnik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEAINIC ~ce n. 1) Vas de bucătărie, prevăzut cu toartă, cioc și capac, în care se pregătește ceaiul sau se fierbe apă. 2) Conținutul unui asemenea vas. [Sil. ceai-nic] /<rus. ceajnik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceainic n. vasul în care se opărește ceaiul. [Rus. ČAINIKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceáĭnic n., pl. e (rus. čaĭnik). Vasu în care se opărește ceaĭu. Local de băut ceaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceainic s. n., pl. ceainice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceainic, pl. ceainice
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceainic, ceainicesubstantiv neutru
etimologie:
- ceainik DEX '98 DEX '09