8 definiții pentru cazualitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazualitate sf [At: COSTINESCU / P: ~zu-a~ / Pl: ~tăți / E: cazual + -itate] 1-2 (Calitatea sau) starea a ceea ce este cazual (1).

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Cazual + suf. -itate.

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Cazual + suf. -itate.

CAZUALITÁTE, cazualități, s. f. (Rar) Calitatea, starea a tot ce are caracter cazual. – Pronunțat: -zu-a-.

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualité.

CAZUALITÁTE s.f. (Liv.) Calitate, stare a ceea ce este cazual (1). [Cf. fr. casualité].

CAZUALITÁTE s. f. calitatea, starea a ceea ce este cazual (1). (< fr. casualité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazualitáte (-zu-a-) s. f., g.-d. art. cazualitắții

cazualitáte s. f. (sil. -zu-a-), g.-d. art. cazualității

Intrare: cazualitate
  • silabație: ca-zu-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazualitate
  • cazualitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • cazualități
  • cazualității
plural
vocativ singular
plural

cazualitate

  • 1. Calitate sau stare a ceea ce este cazual.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Cazual + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98