CAZACĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque.

cazacă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ace / E: fr casaque] 1 Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi, încheiată într-o parte. 2 Dans al cazacilor (1). 3 (La alergările de cai) Haină (de uniformă) de o anumită culoare sau combinație de culori, care arată în numele cui aleargă jocheul care o poartă. 4 (Fig; rar) Cal călărit de cel îmbrăcat cu cazaca (3). 5 (Pex) Proprietar al cazacei (4).

căzac sm vz cazac

*CAZACĂ (pl. -ce) sf. 1 👕 Manta cu mîneci largi ¶ 2 Bluză de mătase, de o coloare bătătoare la ochi, pe care o poartă jocheii la curse (🖼 1006) [fr. casaque].

CAZACĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque. (< it.).

CAZACĂ, cazace, s. f. Bluză femeiască sau bărbătească încheiată pe o parte, închisă la gît, cu mîneci largi și lungă pînă mai jos de talie. Cîțiva [dintre excursioniști] sînt îmbrăcați în cazacă roșie. SAHIA, U.R.S.S. 123.

CAZACĂ, cazace, s. f. Bluză (încheiată într-o parte) cu mîneci largi și lungi, închisă la gît și lungă pînă mai jos de talie. – Fr. casaque (< it.).

CAZACĂ s.f. Bluză lungă pînă peste talie, cu mîneci largi și încheiată într-o parte. [< rus. kazak, cf. fr. casaque].

CAZACĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque)

CAZACĂ ~ce f. Bluză lungă, având mâneci largi, încheiată la gât într-o parte. /<fr. casaque

cazacă f. manta de drum cu mâneci lungi (= fr. cașaque4).

*cazácă f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haĭnă largă de purtat pin casă). Rar. Un fel de manta cu mînicĭ largĭ.

cazacă s. f., g.-d. art. cazacei; pl. cazace

cazacă s. f., g.-d. art. cazacei; pl. cazace

cazacă s. f., g.-d. art. cazacei; pl. cazace

cazacă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX).

Căzac,-a, Căzăc/el, -escu v. Cazac 2 – 5.