13 definiții pentru cauzalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUZALITÁTE s. f. 1. Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. ◊ Principiul cauzalității = principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. 2. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.

cauzalitate sf [At: EMINESCU, N. 84 / P: ca-u~ / Pl: ~ăți / E: fr causalitè] 1 Raport obiectiv, necesar, între cauză și efect. 2 (Îs) Principiul (sau legea) ~tății Principiu fundamental al gândirii omenești potrivit căruia orice fenomen are o cauză. 3 (Îs) ~ inelară Feed-back.

CAUZALITÁTE s. f. Raport obiectiv, necesar între cauză și efect. ◊ Principiul (sau legea) cauzalității = principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.

CAUZALITÁTE s. f. Formă de interdependență generală a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. Admiterea legilor obiective, a cauzalității și a necesității obiective în natură, apare cu desăvîrșire clar la Engels. LENIN, MAT. EMP. 171. – Pronunțat: ca-u-.

CAUZALITÁTE s. f. Formă de interdependență a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. [Pr.: ca-u-] – După fr. causalité.

CAUZALITÁTE s.f. Categorie filozofică care exprimă interacțiunea dintre cauză și efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalità, fr. causalité].

CAUZALITÁTE s. f. interacțiunea dintre cauză și efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. (< fr. causalité)

CAUZALITÁTE f. Categorie filozofică care exprimă dependența reciprocă dintre cauză și efect. Principiul ~ății. [Sil. ca-u-] /<fr. causalité

cauzalitate f. legea în virtutea căreia o cauză produce un efect.

*cauzalitáte f. (d. cauzal). Filoz. Împrejurarea în care cauza produce efectu: a cerceta cauzalitatea. V. etiologie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cauzalitáte (ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzalitắții

cauzalitáte s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzalității


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAUZALITATE (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia.

Intrare: cauzalitate
  • silabație: ca-u- info
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauzalitate
  • cauzalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • cauzalități
  • cauzalității
plural
vocativ singular
plural

cauzalitate

  • 1. Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Admiterea legilor obiective, a cauzalității și a necesității obiective în natură, apare cu desăvîrșire clar la Engels. LENIN, MAT. EMP. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Principiul cauzalității = principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte.
      surse: DEX '09
  • 2. Cauzalitate inelară = feedback
    surse: DEX '09

etimologie: