CAUZALITATE s. f. Formă de interdependență generală a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. Admiterea legilor obiective, a cauzalității și a necesității obiective în natură, apare cu desăvîrșire clar la Engels. LENIN, MAT. EMP. 171. – Pronunțat: ca-u-.