CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalis, fr. causal.

cauzal, ~ă [At: DA/ P: ca-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat causalis, fr causal] 1-2 a Privitor la cauză (1-2). 3-4 a De cauză (1-2). 5-6 sf, a (Șîs propoziție ~ă) (Propoziție subordonată) care exprimă cauza pentru care se produce acțiunea unui verb din regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. 7 a (Îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție cauzală (6).

CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalia, fr. causal.

CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. De cauză, care se referă la o cauză. ♦ Propoziție cauzală = propoziție secundară care arată cauza acțiunii din propoziția regentă sau dintr-o propoziție coordonată. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. – Pronunțat: ca-u-.

CAUZAL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = a) propoziție coordonată care arată motivul pentru care se săvîrșește sau se cere să se săvîrșească acțiunea din propoziția cu care e coordonată; b) propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvîrșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causalis (fr. causal).

CAUZAL, -Ă adj. De cauză, referitor la cauză. ◊ Propoziție cauzală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată cauza acțiunii din propoziția regentă sau dintr-o propoziție coordonată; conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pron. ca-u-. / < fr. causal, cf. lat. causalis].

CAUZAL, -Ă adj. 1. de cauză, referitor la cauză. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. 2. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale. (< fr. causal, lat. causalis)

CAUZAL ~ă (~i, ~e) Care ține de cauză; propriu cauzei. [Sil. ca-u-] /<lat. causalis, fr. causal

cauzal a. ce ține de o cauză.

*cauzál, -ă adj. (lat. causalis). Care arată un raport de la cauză la efect. Gram. Cauzativ, vorbind de conjuncțiunile care se întrebuințează ca să arate cauza lucruluĭ de care s’a vorbit, cum sînt: căcĭ, că, fiind-că, din cauză că.

cauzal (privitor la cauză) (desp. ca-u-) adj. m., pl. cauzali; f. cauzală, pl. cauzale

cauzal (privitor la cauză) (ca-u-) adj. m., pl. cauzali; f. cauzală, pl. cauzale

cauzal adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzali; f. sg. cauzală, pl. cauzale

CAUZAL, -Ă adj. (< fr. causal, cf. lat. causalis): în sintagmele circumstanțial cauzal și circumstanțială cauzală (v.).