2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cáua sfs [At: ALECSANDRI, T. 166 / P: ca-ua / V: cau sms / E: ucr кава] (Îvp) Ființă imaginară cu care se sperie copiii Cf babau, băbăuc, bodaie, bolea, bordea, borza, gogoriță, mama-pădurii.

caua f. Mold. gogoriță: se vor teme de tine ca copiii de caua AL. [Probabil de aceeaș origină imitativă ca sinonimul său baua].

cáŭa (rut. káva, kávka, cĭoacă, ceŭcă; litv. nakti-kova, germ. kauz, cucuvaĭe). Nord. O dihanie închipuită de speriat copiiĭ (ca și bordea, buzguroĭu, gogorița, joĭmărița). – Se zice numaĭ caŭa, vine caŭa, ca un nume propriŭ, ĭar gen. ar fi al luĭ caŭa, adică masc. La Acad. și Cdr. fem.

CÁUĂ s. f. (Reg.) Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii. [Pr.: ca-uă] – Cf. ucr. kava.

CÁUĂ s. f. (Reg.) Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii. [Pr.: -ca-uă] – Cf. ucr. kava.

CÁUĂ s. f. (Reg.) Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii. – Comp. ucr. kava.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáuă s. f. (sil. ca-uă), art. cáua


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cáuă s. f. – Ființă imaginară înspăimîntătoare, bau-bau. Creație expresivă de la cuvîntul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeică a cuvîntului a fost indicată numai de Pascu, I, 116. După Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „ceartă”. Tiktin îl derivă din lat. cave „ai grijă”, opinie pe care o resping Pușcariu 322 și REW 1785. În sfîrșit, Pușcariu, Dacor., V, 404-6 și DAR, pornește de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeași origine expresivă, dar care nu convine fonetic. Aceleiași rădăcini expresive îi aparțin căuna (var. căuni), vb. (a lătra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, băuna.

Intrare: caua
caua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cauă
substantiv feminin (F100)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • caua
plural
genitiv-dativ singular
  • cauei
plural
vocativ singular
plural

cauă

  • 1. regional Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: baubau

etimologie: