cáŭa (rut. káva, kávka, cĭoacă, ceŭcă; litv. nakti-kova, germ. kauz, cucuvaĭe). Nord. O dihanie închipuită de speriat copiiĭ (ca și bordea, buzguroĭu, gogorița, joĭmărița). – Se zice numaĭ caŭa, vine caŭa, ca un nume propriŭ, ĭar gen. ar fi al luĭ caŭa, adică masc. La Acad. și Cdr. fem.