14 definiții pentru caterincă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cateríncă sf [At: TDRG / V: ~tar~, ~tir~, ~tri- / Pl: ~nci / E: ucr катеринка] 1 (Înv) Flașnetă. 2 (Fam; îe) A face ~ A-și bate joc.

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Din ucr. katerynka.

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Din ucr. katerynka.

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. (Pe cale de dispariție) Flașnetă. Perechile se învîrteau dincolo, în ritmul unui vals somnoros, ce-mi aducea vag aminte de copilărie și de tînguirea caterincilor pe ulițele mărginașe. C. PETRESCU, S. 106. Trecea în cîrjă sprijinit Pe ulița pustie, Și-n caterincă ostenit El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39.

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Ucr. katerynka.

CATERÍNCĂ ~ci f. înv. Orgă portativă acționată de o manivelă și folosită de muzicanți ambulanți; flașnetă. /<ucr. katerynka

caterincă f. Mold. flașnetă. [Rus. KATERINKA].

cateríncă (Munt. est) și catirincă (Mold.) f., pl. ĭ (rut. katerinka, pol. katarynka [rus. šarmánka] după un vechĭ cîntec german care începea cu vorbele Charmante Katharina, „încîntătoare Caterină”. V. catrință. Cp. cu minavetă). Flașnetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cateríncă s. f., g.-d. art. cateríncii; pl. caterínci

cateríncă s. f., g.-d. art. cateríncii; pl. caterínci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATERÍNCĂ s. v. flașnetă.

CATERINCĂ s. (MUZ.) flașnetă, minavet.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cateríncă (caterínci), s. f. – Flașnetă. – Var. cat(i)rincă, catarincă. De la un cîntec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cîntat la flașnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. šarmanka. Se consideră că rom. provine din rut., însă ar putea fi și formație rom., cu suf. -că.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caterincă, caterinci s. f. 1. cursă, capcană. 2. zgomot, gălăgie. 3. scandal; ceartă. 4. (intl.) vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-și dea seama.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

Intrare: caterincă
caterincă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caterincă
  • caterinca
plural
  • caterinci
  • caterincile
genitiv-dativ singular
  • caterinci
  • caterincii
plural
  • caterinci
  • caterincilor
vocativ singular
plural