2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATASTROFÁ v. I. tr. (Franțuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher].

CATASTROFÁ vb. tr. a consterna, a descuraja. ◊ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher)

catastrófă sf [At: GHICA, S. 115 / V: (nob) ~óf sn / Pl: ~e / E: fr catastrophe, lat catastropha, ngr ϰαταστροφα „întoarcere”] 1 Întâmplare neașteptată, tragică și dezastruoasă Si: nenorocire Vz cataclism. 2 (Lit; pex) Eveniment decisiv, care duce la deznodământul tragic al acțiunii.

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, întîmplare neașteptată cu urmări dezastruoase, nenorocire mare, dezastru. V. calamitate. Împrejurarea în care ei și-au găsit moartea a fost, de cele mai multe ori, o catastrofă. BOGZA, A. Î. 78. În urma catastrofei de la Drăgășani n-a mai rămas din armata grecească decît cete izolate. GHICA, S. 115. ◊ (Glumeț) M-am înfiorat la gîndul că s-ar putea stîrni un vifor de ploaie; ar fi fost o catastrofă iremediabilă. SADOVEANU, N. F. 57.

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru. – Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha).

CATASTRÓFĂ s.f. 1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere].

CATASTRÓFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

film-catastrófă s. n. Film care are ca temă o catastrofă (cutremur, inundație etc.) ◊ „Psihologii explică moda filmelor-catastrofă ca o formă de consolare: un sistem inventează o condiție apocaliptică pentru ca, în comparație cu ea, realitatea să apară mai bună și mai potrivită, mai suportabilă.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Se pare că genul filmelor-catastrofă s-a încetățenit definitiv odată cu celebrul «Păsările» al lui Hitchcock.” R.l. 25 XI 78 p. 2. ◊ „Conceput în maniera filmelor-catastrofă [...] «Viaductul» aduce în prim-plan figura sinistră, dar reală, a unui maniac care, prin anii ’30, se «specializase» în dinamitarea podurilor de cale ferată [...]” Săpt. 8 VI 84 p. 5; v. și R.lit. 22 V 75 p. 24 //din film + catastrofă//

CATASTRÓFĂ ~e f. Eveniment tragic de mari proporții, survenit pe neașteptate, cu urmări dezastruoase. 2) (în tragediile antice) Punctul culminant al acțiunii. [G.-D. catastrofei] /<fr. catastrophe, lat. catastropha

catastrofă f. 1. nenorocire mare, sfârșit tragic; 2. desnodământul unei tragedii sau drame.

*catastrófă f., pl. e (vgr. katastrophé. V. strofă). Mare răsturnare de lucrurĭ, nenorocire imensă, ruină, crah. V. cataclizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catastrofá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. catastrofeáză

catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe

catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATASTRÓFĂ s. v. dezastru.

CATASTRO s. calamitate, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CATASTROFĂ (< fr. catastrophe < gr. katastrophe, întoarcere) În teatrul antic, ultima din cele patru părți ale unui poem dramatic, cuprinzînd deznodămîntul acțiunii. Moartea Antigonei, a lui Haemon și a reginei Euridice, precum și nenorocirea lui Creon, rămas în viață, pentru a-și ispăși vina, alcătuiesc catastrofa tragediei Antigona de Sofocle. Ex. CREON "O duceți, o duceți pe omul zdrobit Care fără să vrea, O, dulce copil, te-a ucis pe tine, Te-a ucis, o femeie! Către cine aș putea O, zeilor mari, Spre cine-ndrepta-voi privirea Și-ncotro să mă duc? Căci toate se sparg în mîinile mele Aceste dureri o cumplită ursită De inima mea le izbi!

Intrare: catastrofa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • catastrofa
  • catastrofare
  • catastrofat
  • catastrofatu‑
  • catastrofând
  • catastrofându‑
singular plural
  • catastrofea
  • catastrofați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • catastrofez
(să)
  • catastrofez
  • catastrofam
  • catastrofai
  • catastrofasem
a II-a (tu)
  • catastrofezi
(să)
  • catastrofezi
  • catastrofai
  • catastrofași
  • catastrofaseși
a III-a (el, ea)
  • catastrofea
(să)
  • catastrofeze
  • catastrofa
  • catastrofă
  • catastrofase
plural I (noi)
  • catastrofăm
(să)
  • catastrofăm
  • catastrofam
  • catastrofarăm
  • catastrofaserăm
  • catastrofasem
a II-a (voi)
  • catastrofați
(să)
  • catastrofați
  • catastrofați
  • catastrofarăți
  • catastrofaserăți
  • catastrofaseți
a III-a (ei, ele)
  • catastrofea
(să)
  • catastrofeze
  • catastrofau
  • catastrofa
  • catastrofaseră
Intrare: catastrofă
catastrofă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catastro
  • catastrofa
plural
  • catastrofe
  • catastrofele
genitiv-dativ singular
  • catastrofe
  • catastrofei
plural
  • catastrofe
  • catastrofelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catastrofă

  • 1. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calamitate dezastru nenorocire tragedie 3 exemple
    exemple
    • Împrejurarea în care ei și-au găsit moartea a fost, de cele mai multe ori, o catastrofă. BOGZA, A. Î. 78.
      surse: DLRLC
    • În urma catastrofei de la Drăgășani n-a mai rămas din armata grecească decît cete izolate. GHICA, S. 115.
      surse: DLRLC
    • glumeț M-am înfiorat la gîndul că s-ar putea stîrni un vifor de ploaie; ar fi fost o catastrofă iremediabilă. SADOVEANU, N. F. 57.
      surse: DLRLC
  • 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice.
    surse: DN sinonime: deznodământ

etimologie: