opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

CATALOGARE, catalogări, s. f. Acțiunea de a cataloga și rezultatul ei. – V. cataloga.

CATALOGARE, catalogări, s. f. Acțiunea de a cataloga și rezultatul ei. – V. cataloga.

catalogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: cataloga] 1 Înregistrare într-un catalog (1) Si: catalogat1. 2 Enumerare. 3 (Fig; dep) Considerare a cuiva drept... Si: (fam) catalogat1, categorisire.

CATALOGARE, catalogări, s. f. Acțiunea de a cataloga. V. clasare. Catalogarea bibliotecii, începută de cîțiva ani, nu se mai isprăvea. BART, E. 174.

CATALOGARE, catalogări, s. f. Acțiunea de a cataloga.

CATALOGARE s.f. Acțiunea de a cataloga și rezultatul ei. [< cataloga].

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

cataloga vt [At: TEODOREANU, M. II, 71 / Pzi: ~ghez, (nob) ~gez / E: fr cataloguer] 1 A înregistra într-un catalog (1) Si: a catalogiza. 2 (Pex) A enumera. 3 (Fig; dep) A considera pe cineva drept... Si: (fam) a categorisi.

*CATALOGA (-oghez) vb. tr. 1 A face un catalog 2 A înscrie într’o anumită ordine într’un catalog [fr. cataloguer].

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog (cărțile unei biblioteci, obiectele expuse într-un muzeu etc.). V. clasa.

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Fr. cataloguer.

CATALOGA vb. I. tr. A înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.); a întocmi un catalog. ♦ (Fig.; depr.) A considera pe cineva drept... [< fr. cataloguer].

CATALOGA vb. tr. 1. a înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.) 2. (fig.; depr.) a considera (pe cineva) drept..., a eticheta. (< fr. cataloguer)

A CATALOGA ~ghez tranz. 1) (cărți, tablouri etc.) A înregistra într-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând; a enumera; a înșira. 3) (persoane) A aprecia într-o manieră definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a categorisi; a clasa. /<fr. cataloguer

catalogà v. a face un catalog, a înscrie după ordine cărți, obiecte de artă, etc.

*cataloghéz, a -gá v. tr. (fr. cataloguer). Înscriŭ în ordine numele oamenilor saŭ ale obiectelor: a cataloga niște plante.

Ortografice DOOM

catalogare s. f., g.-d. art. catalogării; pl. catalogări

catalogare s. f., g.-d. art. catalogării; pl. catalogări

catalogare s. f., g.-d. art. catalogării; pl. catalogări

cataloga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cataloghez, 3 cataloghează; conj. prez. 1 sg. să cataloghez, 3 să catalogheze

cataloga (a ~) vb., ind. prez. 3 cataloghează

cataloga vb., ind. prez. 1 sg. cataloghez, 3 sg. și pl. cataloghează

cataloghez, -ghează 3.

Intrare: catalogare
catalogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catalogare
  • catalogarea
plural
  • catalogări
  • catalogările
genitiv-dativ singular
  • catalogări
  • catalogării
plural
  • catalogări
  • catalogărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cataloga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cataloga
  • catalogare
  • catalogat
  • catalogatu‑
  • catalogând
  • catalogându‑
 singular plural
  • cataloghează
  • catalogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cataloghez
 (să)
  • cataloghez
  • catalogam
  • catalogai
  • catalogasem
a II-a (tu)
  • cataloghezi
 (să)
  • cataloghezi
  • catalogai
  • catalogași
  • catalogaseși
a III-a (el, ea)
  • cataloghează
 (să)
  • catalogheze
  • cataloga
  • catalogă
  • catalogase
plural I (noi)
  • catalogăm
 (să)
  • catalogăm
  • catalogam
  • catalogarăm
  • catalogaserăm
  • catalogasem
a II-a (voi)
  • catalogați
 (să)
  • catalogați
  • catalogați
  • catalogarăți
  • catalogaserăți
  • catalogaseți
a III-a (ei, ele)
  • cataloghează
 (să)
  • catalogheze
  • catalogau
  • catalogară
  • catalogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

catalogare, catalogărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cataloga și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Catalogarea bibliotecii, începută de cîțiva ani, nu se mai isprăvea. BART, E. 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi cataloga DEX '09 DEX '98 DN

cataloga, cataloghezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.