13 definiții pentru cataloga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cataloga vt [At: TEODOREANU, M. II, 71 / Pzi: ~ghéz, (nob) ~géz / E: fr cataloguer] 1 A înregistra într-un catalog (1) Si: a catalogiza. 2 (Pex) A enumera. 3 (Fig; dep) A considera pe cineva drept... Si: (fam) a categorisi.

CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog (cărțile unei biblioteci, obiectele expuse într-un muzeu etc.). V. clasa.

CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Fr. cataloguer.

CATALOGÁ vb. I. tr. A înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.); a întocmi un catalog. ♦ (Fig.; depr.) A considera pe cineva drept... [< fr. cataloguer].

CATALOGÁ vb. tr. 1. a înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.) 2. (fig.; depr.) a considera (pe cineva) drept..., a eticheta. (< fr. cataloguer)

A CATALOGÁ ~ghéz tranz. 1) (cărți, tablouri etc.) A înregistra într-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând; a enumera; a înșira. 3) (persoane) A aprecia într-o manieră definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a categorisi; a clasa. /<fr. cataloguer

catalogà v. a face un catalog, a înscrie după ordine cărți, obiecte de artă, etc.

*cataloghéz, a -gá v. tr. (fr. cataloguer). Înscriŭ în ordine numele oamenilor saŭ ale obiectelor: a cataloga niște plante.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catalogá (a ~) vb., ind. prez. 3 catalogheáză

catalogá vb., ind. prez. 1 sg. cataloghéz, 3 sg. și pl. catalogheáză

Intrare: cataloga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cataloga
  • catalogare
  • catalogat
  • catalogatu‑
  • catalogând
  • catalogându‑
singular plural
  • cataloghea
  • catalogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cataloghez
(să)
  • cataloghez
  • catalogam
  • catalogai
  • catalogasem
a II-a (tu)
  • cataloghezi
(să)
  • cataloghezi
  • catalogai
  • catalogași
  • catalogaseși
a III-a (el, ea)
  • cataloghea
(să)
  • catalogheze
  • cataloga
  • catalogă
  • catalogase
plural I (noi)
  • catalogăm
(să)
  • catalogăm
  • catalogam
  • catalogarăm
  • catalogaserăm
  • catalogasem
a II-a (voi)
  • catalogați
(să)
  • catalogați
  • catalogați
  • catalogarăți
  • catalogaserăți
  • catalogaseți
a III-a (ei, ele)
  • cataloghea
(să)
  • catalogheze
  • catalogau
  • cataloga
  • catalogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cataloga

etimologie: