19 definiții pentru catalog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catalóg sn [At: TDRG / A și: ~tál~ / Pl: ~oage, (rar) ~uri / E: ngr ϰατάλογος, fr catalogue, lat catalogus] 1 Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. 2 (Pex) Broșură care prezintă o listă de mărfuri și prețul acestora. 3 (Înv) Tablă de materii. 4 (Ast; înv; îs) ~ ceresc Notare a coordonatelor ecuatoriale ale stelelor în coloane verticale.

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.

CATALÓG, cataloage, s. n. Caiet de dimensiuni diferite, conținînd o înșirare metodică de nume de persoane sau de obiecte, de obicei de același fel. V. registru. Catalogul manuscriptelor romînești.De la 26 ianuarie 1841 pînă la sfîrșitul lui decembrie 1845 s-au ucis-după cataloagele visterieiacești lupi. NEGRUZZI, S. I 282. ◊ (La școală servește la apel și la trecerea notelor elevilor) Băieții alergau... ca să nu scape cetirea catalogului. CONTEMPORANUL, III 615. Din lecția cea mai bine preparată m-am ales cu un zero la catalog. DELAVRANCEA, H. T. 54.

CATALÓG, cataloage, s. n. Caiet sau listă conținând o înșirare metodică de nume de ființe sau de obiecte. – Fr. catalogue (lat. lit. catalogus).

CATALÓG s.n. Caiet, listă care conține o înșirare (metodică) de nume, de ființe sau de obiecte. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. catalogue, it. catalogo < gr. katalogos – listă].

CATALÓG s. n. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc. ◊ document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor. ◊ broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării. (< fr. catalogue, lat. catalogus)

CATALÓG ~oáge n. 1) Fișier sau listă care conține o înșirare metodică de nume, obiecte sau ființe. ~-album. ~ de prețuri. 2) Registru special în care sunt înscriși elevii dintr-o clasă, cu rubrici pentru note. /<fr. catalogue, lat. catalogus

catalog n. 1. enumerațiune într’o ordine determinată, listă de obiecte clasate; 2. listă alfabetică a elevilor cu însemnăturile corespunzătoare.

*catalóg n., pl. oage (vgr. katálogos). V. dialog). Caĭet saŭ registru care conține o listă saŭ un șir de nume scrise: catalog de plante, de cărțĭ, de numele elevilor. A striga catalogu, a face apelu nominal, a chema pe fie-care elev pe nume ca să vezĭ dacă-s toțĭ prezențĭ. A striga un elev la catalog, a-ĭ pronunța numele ca să-ĭ constațĭ prezența.

afíș-catalóg s. n. Afiș care ține și loc de catalog ◊ Afișul-catalog editat de I.M. la expoziția revistei ARTA «Lemn – expresie și tehnologie».” I.B. 29 VIII 72 p. 2 (din afiș + catalog)

albúm-catalóg s. n. Catalog (al unei expoziții) realizat în condițiile grafice și la dimensiunile unui album ◊ „Reproducem câteva din crochiurile selectate de pictor pentru a ilustra albumul-catalog editat cu prilejul vernisajului expoziției.” R.lit. 10 IV 75 p. 24 (din album + catalog)

caiét-catalóg s. n. Catalog de expoziție, sub formă de caiet ◊ „Cu acest prilej, Casa Scriitorilor a editat un elegant caiet-catalog cuprinzând: un comentariu plastic, reproduceri de lucrări expuse, poezii inedite, șapte portrete de G.P.” Gaz. lit. 9 II 67 p. 2. ◊ „Această apariție ne rememorează «caietul-catalog» editat cândva de revista «Secolul 20».” R.lit. 11 I 73 p. 26 (din caiet + catalog)

catalóg-albúm s. n. Catalog de expoziție sub formă de album ◊ „Se găsește un catalog-album cu ilustrații în culori.” Sc. 16 XI 67 p. 4. ◊ „O lucrare somptuoasă, prilejuită de un eveniment – catalogul-album Brâncuși, semnat de P.O. – urmărită scrupulos de autor până la ieșirea de sub tipar.” I.B. 29 VIII 72 p. 2; v. și Luc. 18 II 67 p. 8, Sc. 16 XII 67 p. 4 (din catalog + album)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catalóg s. n., pl. cataloáge

catalóg s. n., pl. cataloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATALOG s. fișier. (A căutat în ~ cartea dorită.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catalóg (cataloáge), s. n. – Listă, caiet, registru care conține o înșirare. – Mr. catalog. Fr. catalogue; înainte (sec. XVII) din gr. ϰατάλογος – Der. cataloga, vb.

Intrare: catalog
catalog1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catalog
  • catalogul
  • catalogu‑
plural
  • cataloage
  • cataloagele
genitiv-dativ singular
  • catalog
  • catalogului
plural
  • cataloage
  • cataloagelor
vocativ singular
plural
catalog2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catalog
  • catalogul
  • catalogu‑
plural
  • cataloguri
  • catalogurile
genitiv-dativ singular
  • catalog
  • catalogului
plural
  • cataloguri
  • catalogurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)