13 definiții pentru cataif


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cataíf [At: NEGRUZZI, S.I, 286 / V: cada~ / Pl: ~uri / E: tc katayif] 1 sn (Înv) Tăieței subțiri. 2 a (Înv; îs) Tutun ~ Tutun tăiat fin. 3 sn Prăjitură preparată din două straturi de tăieței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă.

CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din tc. katayıf (lit. kadayıf), ngr. kataífi.

CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din tc. katayıf (lit. kadayıf), ngr. kataífi.

CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței foarte subțiri, prăjiți în unt și stropiți cu sirop, între care se pune frișcă. Cine știe ca să facă... cataifuri și caimac? ALECSANDRI, T. I 356. Cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă. NEGRUZZI, S.I 286. – Pl. și; cataife.

CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței prăjiți între care se pune frișcă. – Tc. kataıf.

CATAÍF ~uri n. Prăjitură preparată din două straturi de tăieței prăjiți și însiropați, între care se pune un strat de frișcă. [Sil. -ta-if] /<turc. kataif, ngr. kataifi

cataif n. prăjitură turcească din tăieței foarte fin împâsliți (ca găitanele de catifea), cu miere și nuci sau migdale pisate cu puțină aromă: cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă NEGR. [Turc. KATAIF (pl. d. katifè, catifea)].

cataíf (sud) și cadaif (est) n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kataiĭf, pop. kadaĭif, pl. de la katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte supțirĭ de fidea opărite cu sirop și în mijlocu cărora e un strat de cremă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cataíf s. n., pl. cataífuri

cataíf s. n., pl. cataífuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cataíf (cataífuri), s. n. – Dulce oriental, cu cremă cu zahăr și frișcă. – Mr. gădăife. Tc. kataif (Roesler 595; Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. γϰανταῖφι, bg. kadaif. Cuvîntul tc. este pl. de la kadife, cf. catifea.

Intrare: cataif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cataif
  • cataiful
  • cataifu‑
plural
  • cataifuri
  • cataifurile
genitiv-dativ singular
  • cataif
  • cataifului
plural
  • cataifuri
  • cataifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cataif

  • 1. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cine știe ca să facă... cataifuri și caimac? ALECSANDRI, T. I 356.
      surse: DLRLC
    • Cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă. NEGRUZZI, S.I 286.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: cataife.
    surse: DLRLC

etimologie: