catahreză sf [At: DA ms / V: ~acr~ / Pl: ~ze / E: fr catachrése, lat catachresis] Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat.

CATAHREZĂ, catahreze, s. f. Figură retorică prin care se atribuie unui cuvînt înțelesul altui cuvînt cu sens apropiat. – Fr. catachrèse (lat. lit. catachresis).

CATAHREZĂ s.f. Figură de stil constînd în atribuirea înțelesului unui cuvînt altui cuvînt cu sens apropiat. [Pl. -ze, var. catacreză s.f. / < fr. catachrèse, cf. lat. catachresis, gr. katachresis – abuz].

CATAHREZĂ s. f. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. (< fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz)

CATAHREZĂ ~e f. Figură de stil care constă în folosirea unui cuvânt cu alt sens decât cel obișnuit. /<fr. catachrese

catacreză sf vz catahreză

*CATACREZĂ (pl. -ze) 📖 Figură de retorică prin care se aplică unui cuvînt înțelesul unui alt obiect asemănător: o foaie de hîrtie; a încăleca pe zid, etc. [fr. < gr.].

CATACREZĂ s.f. v. catahreză.

catacreză f. figura de retorică, aplicarea unei vorbe la alt obiect întru câtva asemănător: călare pe băț.

*catacréză f., pl. e (vgr. katá-hresis, abuz. V. catahris). Ret. Întrebuințarea unuĭ cuvînt ca să numeștĭ alt-ceva: capra trăsuriĭ, broasca ușiĭ (fiind-că seamănă cu capra, animalu care se suĭe pe locurĭ înalte, și cu broasca, batracianu cel lat). V. retorică.

catahreză (desp. -ta-hre-) s. f., g.-d. art. catahrezei; pl. catahreze

catahreză (-ta-hre-) s. f., g.-d. art. catahrezei; pl. catahreze

catahreză s. f. (sil. -hre-), g.-d. art. catahrezei; pl. catahreze

catacreză s. f., pl. catacreze

catacreză.

CATACREZĂ (CATAHREZĂ) (< fr.; s gr. kathachresis „folosire abuzivă”) s. f. 1. Folosirea improprie a unui cuvînt în locul altuia. 2. Figură de stil, constînd din folosirea abuzivă sau metaforică a unui cuvînt, pentru a indica un obiect care nu are denumire proprie (de ex. „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”).