15 definiții pentru catahreză catacreză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat. – Din fr. catachrèse, lat. catachresis.

CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat. – Din fr. catachrèse, lat. catachresis.

catahréză sf [At: DA ms / V: ~acr~ / Pl: ~ze / E: fr catachrése, lat catachresis] Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat.

CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură retorică prin care se atribuie unui cuvânt înțelesul altui cuvânt cu sens apropiat. – Fr. catachrèse (lat. lit. catachresis).

CATAHRÉZĂ s.f. Figură de stil constând în atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. [Pl. -ze, var. catacreză s.f. / < fr. catachrèse, cf. lat. catachresis, gr. katachresis – abuz].

CATAHRÉZĂ s. f. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. (< fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz)

CATAHRÉZĂ ~e f. Figură de stil care constă în folosirea unui cuvânt cu alt sens decât cel obișnuit. /<fr. catachrese

catacreză f. figura de retorică, aplicarea unei vorbe la alt obiect întru câtva asemănător: călare pe băț.

*catacréză f., pl. e (vgr. katá-hresis, abuz. V. catahris). Ret. Întrebuințarea unuĭ cuvînt ca să numeștĭ alt-ceva: capra trăsuriĭ, broasca ușiĭ (fiind-că seamănă cu capra, animalu care se suĭe pe locurĭ înalte, și cu broasca, batracianu cel lat). V. retorică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catahréză (-ta-hre-) s. f., g.-d. art. catahrézei; pl. catahréze

catahréză s. f. (sil. -hre-), g.-d. art. catahrézei; pl. catahréze

catacréză s. f., pl. catacréze


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATACREZĂ (CATAHREZĂ) (< fr.; s gr. kathachresis „folosire abuzivă”) s. f. 1. Folosirea improprie a unui cuvînt în locul altuia. 2. Figură de stil, constînd din folosirea abuzivă sau metaforică a unui cuvînt, pentru a indica un obiect care nu are denumire proprie (de ex. „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”).

Intrare: catahreză
catahreză substantiv feminin
  • silabație: ca-ta-hre-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catahre
  • catahreza
plural
  • catahreze
  • catahrezele
genitiv-dativ singular
  • catahreze
  • catahrezei
plural
  • catahreze
  • catahrezelor
vocativ singular
plural
catacreză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catacre
  • catacreza
plural
  • catacreze
  • catacrezele
genitiv-dativ singular
  • catacreze
  • catacrezei
plural
  • catacreze
  • catacrezelor
vocativ singular
plural

catahreză catacreză

  • 1. Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: