12 definiții pentru catacombă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catacómbă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 203 / V: ~cum~ / Pl: ~be / E: fr catacombe, it catacomba] 1 Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare. 2 (Pgn) Orice galerie subterană (lungă și îngustă).

catacómbă sf vz catacombă

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. (Mai ales la pl.) Galerie subterană care servea creștinilor din primele veacuri drept refugiu, drept loc de cult și de înmormîntare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. Ieșirăm din beciurile mănăstirii, ca din niște adevărate catacombe. HOGAȘ, DR. 274. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor și cenușa lor o aruncau în vînt. NEGRUZZI, S. I 203. Sub biserica astă nouă sînt catacombele monastirii, în care se pun oasele morților cînd le dezgroapă. NEGRUZZI, S. I 215.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană care servea primilor creștini drept refugiu, drept loc de cult și de înmormântare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Fr. catacombe (lat. lit. catacumba).

CATACÓMBĂ s.f. Galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) orice galerie subterană (lungă și îngustă). [Cf. fr. catacombe, it. catacomba].

CATACÓMBĂ s. f. galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă). (< fr. catacombe, it. catacomba)

CATACÓMBĂ ~e f. 1) (la primii creștini) Galerie subterană naturală care servea drept loc de refugiu, de cult sau de înmormântare. 2) Orice fel de galerie cu ramificații lungi și înguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba

*catacómbă f., pl. e (it. catacomba, mlat. catacumba, d. vgr. katá, în jos, și kýmbos, cavitate). Locurĭ subterane care aŭ fost maĭ întîĭ cariere, și pe urmă aŭ fost întrebuințate ca cimitire de popoarele vechĭ. Catacombele Romeĭ, vaste subterane în care se adunaŭ creștiniĭ în timpu persecuțiunilor.

catacombe f. pl. suterane (mâi ales la Roma) unde popoarele vechi își îngropau morții și unde se întruniau creștinii în epoca persecuțiunilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe

catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe

Intrare: catacombă
catacombă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catacombă
  • catacomba
plural
  • catacombe
  • catacombele
genitiv-dativ singular
  • catacombe
  • catacombei
plural
  • catacombe
  • catacombelor
vocativ singular
plural

catacombă

  • 1. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Ieșirăm din beciurile mănăstirii, ca din niște adevărate catacombe. HOGAȘ, DR. 274.
      surse: DLRLC
    • Ciocanele spărgeau catacombele romanilor și cenușa lor o aruncau în vînt. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC
    • Sub biserica astă nouă sînt catacombele monastirii, în care se pun oasele morților cînd le dezgroapă. NEGRUZZI, S. I 215.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Orice subterană în formă de coridor lung și îngust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: