CATACOMBĂ, catacombe, s. f. (Mai ales la pl.) Galerie subterană care servea creștinilor din primele veacuri drept refugiu, drept loc de cult și de înmormîntare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. Ieșirăm din beciurile mănăstirii, ca din niște adevărate catacombe. HOGAȘ, DR. 274. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor și cenușa lor o aruncau în vînt. NEGRUZZI, S. I 203. Sub biserica astă nouă sînt catacombele monastirii, în care se pun oasele morților cînd le dezgroapă. NEGRUZZI, S. I 215.